octombrie.2007

recomandare: Cosmin Alexandru 

Şi dacă viaţa aşa cum o ştim nu e decât o imensă farsă, o bufoniadă, o glumă pe care Atotputernicul ne-o joacă tuturor? Încercând să răspundă acestei întrebări, Vonnegut proiectează o apocalipsă veselă, văzută prin ochii actualului rege al Manhattan-ului (şi ultimul preşedinte al Statelor Unite), cel care încearcă să răstoarne lumea cu susu-n jos şi s-o transforme într-un paradis fără graniţe vizibile sau invizibile, unde fericirea e la îndemâna oricui, iar înrudirea artificială între oameni e antidotul miraculos pentru singurătate..
„Un roman irezistibil.
Vonnegut e printre puţinii scriitori în stare să regândească harta lumii. The New York Times
„Un roman perfect!" Los Angeles Times

octombrie.2007

recomandare: Cosmin Alexandru 

Există situaţii când căile unei văduve sunt mai greu de pătruns decât ale Domnului. Mai ales când persoana vrea să conserve memoria soţului defunct, inventând un alibi medical - transplantul în folosul unui reporter american atacat de un leu pentru a solicita drepturi conexe din momentul când mâna prelevată intră în posesia noului beneficiar. Acesta e pretextul ales de John Irving pentru o satiră suculentă, cu accente de farsă, în care ţinta principală o reprezintă goana mediatică după senzaţional. Pe o planetă dispusă la tot mai dese şi triste relativizări, comedia de moravuri a lui Irving împinge sub lupă tipologii bizare, inşi capabili să-şi închirieze conştiinţele şi să-şi exploateze lucrativ frustrările. E limpede, din jungla cablurilor, a lavalierelor şi a indicilor de audienţă pândesc la fel de multe primejdii ca de sub lianele tropicale. Totul e să ştii să te adaptezi şi, făcând-o, să nu-ţi trădezi nici profesia, nici prietenii şi cu atât mai puţin principiile. Cât de anevoios e uneori acest lucru o dovedeşte cartea lui Irving, un recital în care s tereotipiile americane de la sfârşitul mileniului doi sunt disecate cu umor, luciditate şi talent de un prozator care îşi merită locul în raftul întâi al oricărei biblioteci.

octombrie.2007

recomandare: Gabi Tokacs 

Rareori întâlneşti o carte care să combine o profundă înţelegere a oamenilor şi un talent literar remarcabil. O asemenea carte rară este Nu ţi-am promis niciodată o grădină de trandafiri. Tânăra Deborah trăieşte în propria ei lume aparte, un loc strălucitor cu zei luminoşi, zeiţe şi pajişti verzi. Ea însă şi-a pierdut contactul cu realitatea, cu lumea brutală din care simte că trebuie să fugă. Întoarcerea ei în lumea reală oferă speranţă tuturor celor care au încercat să refuze viaţa, evadând în fantezie şi vis. Nici o grădină de trandafiri nu îi este oferită lui Deborah, nici o lume aidoma celei strălucite pe care şi-a plăsmuit-o pentru sine. Cu toate acestea ea luptă pentru a-şi croi drum înapoi spre realitate, cu ajutorul onestei şi clarvăzătoarei doctoriţe, spre o lume care este deseori aspră şi sfidătoare. Nu ţi-am promis niciodată o grădină de trandafiri promite deopotrivă o provocare pentru cititorul care poate să scruteze suferinţa bolii mintale şi să o recunoască drept ceea ce este, fără teamă sau aversiune. Este un roman inteligent şi mişcător despre cei unu din zece oameni care trebuie să lupte pentru a păstra contactul cu realitatea. Dar el oferă totodată speranţă victimelor bolii mintale, şi face o pledoarie impresionantă pentru înţelegere şi compasiune faţă de cel care suferă.

octombrie.2007

recomandare: Mihaela Gînju 

"Am citit tocmai acum scrisorile lui Mozart, care ar trebui sa existe in fiecare biblioteca; caci nu sunt interesante numai pentru artist, ci au un efect binefacator asupra tuturor oamenilor. Daca cititi aceste scrisori, Mozart va ramane prietenul vostru pe viata si figura sa draga se va ridica in fata voastra in toate ceasurile de cumpana grea. Veti asculta rasul sau bun, copilaros, eroic, si oricat de trist ai fi, rosesti daca te gandesti la mizeria aceasta suportata cu atata voiosie. Vrem sa insuflam din nou viata acestei aparitii frumoase, stinse!" - Romain Rollan

octombrie.2007

recomandare: Mihaela Gînju 

În 1995, după publicarea Cerului şi a Zborului, am vrut să-mi cunosc cititorii. M-am întâlnit cu ei la lansări, în discuţii informale, la autografe, luând parte la tot felul de evenimente. Am descoperit, cunoscându-i, o altă Românie decât cea politică (detestabilă), economică (mizerabilă), instituţională (irespirabilă) - de care ne-am cam săturat cu toţii. Descoperindu-mi cititorii, mi-am redescoperit ţara. Am descoperit o Românie decentă, vie, generoasă, cultă, plină de un farmec pe care, în izolarea mea, îl atribuiam mai degrabă Occidentului, decât ţării mele. Aceşti oameni nu vin dintr-o profesiune anume: provin din toate. Sunt medici, ingineri, economişti, avocaţi, profesori, şoferi, tehnicieni, informaticieni, studenţi, elevi - oameni de calificări diverse, contradictorii, spectaculoase, oarecari. Împărtăşesc unii cu alţii dezinteresul faţă de statutul social al pasiunii lor. Pentru acest tip de public au fost concepute, de-a lungul anilor, conferinţele pe care le-am adunat între copertele acestui volum.

august.2007

recomandare: Cosmin Alexandru 

Această carte este în totalitatea ei un roman în formă de variaţiuni. În succesiunea lor, fiecare capitol constituie o etapă diferită a unei călătorii ce duce în interiorul unei teme, în interiorul unei idei, în interiorul unei situaţii unice, a cărei înţelegere se pierde pentru mine în nemărginire.

E un roman despre Tamina şi, din clipa în care Tamina părăseşte scena, devine un roman pentru Tamina. Ea este personajul principal şi principalul ascultător, toate celelalte întâmplări fiind o variaţiune a propriei sale poveşti, ce se unesc în viaţa ei ca într-o oglindă. E un roman despre râs şi despre uitare, despre uitare şi despre Praga, despre Praga şi despre îngeri.

august.2007

recomandare: Cosmin Alexandru 

Combinând confesiunea romanescă şi procedeul modern al curei analitice, Marie Cardinal ne face să trăim în acelaşi timp cu eroina sa o extraordinară experienţă. Este o carte importantă, un document al adevărului, o mărturisire de o naturaleţe impresionantă, precum şi itinerariul uimitor al unei vindecări prin curajul şi voinţa lucidă ale bolnavei de a se domina pe sine. Iar această eliberare va fi cea a cuvintelor, pentru că, doar numindu-le, fantasmele pot fi distruse.

august.2007

recomandare: Gabi Tokacs 

Nimic nu e mai real decît plăsmuirile subconştientului. Gellu Naum, cel din această carte, a existat întocmai împreună cu Zenobia lui, ca să redescopere sensul vieţii în iubire, pe cel al iubirii în vis şi pe cel al visului, din nou, în viaţă. Gellu Naum, cel din carte, şi Zenobia lui vor fi prin preajmă atîta timp cît visul cititorului va urmări firul dragostei lor.
Gellu culege flori din Parcul Icoanei şi ar vrea să fie noapte, ca să le aleagă la lumina mîinii, Zenobia are cîte un cuvînt nou, numai al ei, pentru fiecare obiect, Dragoş stă cînd treaz, cînd adormit, ca o adevărată conştiinţă ce este, Maria ispiteşte, fata uriaşă plînge, mlaştinile te iau prizonier, oraşul te rătăceşte. Între toate acestea există rime tainice. În coaja frazelor, pretutindeni, stă ascuns versul, pagina de proză se metamorfozează în poem. Iar în poem, ici-colo, umorul negru al realităţii, insolitul şi imaginaţia ei, "comentariul" ei, sub forma unor banale tăieturi de ziar.
Cartea trebuie derulată cu încetinitorul, mîngîiata cu privirea, reluată. Cititorul care ramîne în afara coperţii este exclus din joc: Zenobia este pentru cei dispuşi să intre în pagină şi să se amestece printre personaje. Istoria nespus de frumoasă a Zenobiei are coerenţa specială a visului pe care doar în vis o poţi descifra deplin. Ioana Pârvulescu

august.2007

recomandare: Gabi Tokacs 

La începutul lunii a opta, din curiozitate, Louis şi Céline cerură să citească ziare. Li se trimiseră, citite cu voce tare, extrase din principalele cotidiene mondiale. Crezând că e vorba de vreo glumă, cerură ziare adevărate. Gemenii fură şi mai şocaţi. Până atunci ei n-avuseseră despre lume decât o viziune livrescă. Totul le ajungea filtrat prin plapuma maternă, evenimentele se dezumflau, lovindu-se de contraforturile cavităţii abdominale. La istorie învăţaseră ce sunt acelea bătălii şi cataclisme; însă, la adăpostul sacului lor amniotic, cele mai cumplite dezastre erau la fel de improbabile ca şi îndepărtatele galaxii.»
Pascal Bruckner
Credeţi oare că, dacă ar şti ce îi aşteaptă, oamenii ar mai accepta să se nască?
Purtând în pântec doi gemeni, tânăra Madeleine decide să-şi instruiască viitorii copii încă din primele săptămâni de sarcină, folosind mijloacele tehnicii moderne. La vârsta de şase luni, cei doi foetuşi, Louis şi Céline au atins deja nivelul de cunoaştere al unui student model. Stăpânesc matematica, filosofia şi ştiinţele naturii. Dar, în acelaşi timp, au aflat deja despre existenţa suferinţei, a bolilor şi războaielor. Motiv pentru care, în momentul venirii pe lume, atunci când apropiaţii se pregătesc să le sărbătorească naşterea, Louis şi Céline se întreabă nehotărâţi:
merită oare să ieşim în lume sau să rămânem aici unde suntem? Şi atunci…

iulie.2007

recomandare: Mihaela Gînju 

Premiul „Uniunii Scriitorilor din România“, pentru cea mai bună traducere din literatura universală în 2005.

iulie.2007

recomandare: Mihaela Gînju a 

Premiul „Laurenţiu Ulici“ pentru antologie literară.

„Opera somnia construieşte un discurs fascinant, autorul mizînd original pe aluzie, parodie şi intertextualitate, pîna acolo încit devine creatorul unui limbaj poetic foarte personal, inconfundabil.“

mai-iunie.2007

recomandare: Liviu Papadima 

„O capodoperă de consum... inteligent şi spiritual.“ Spectator

mai-iunie.2007

recomandare: Liviu Papadima 

„Papagalul lui Flaubert este un divertisment literar de mare clasă, un splendid hibrid romanesc, parte biografie, parte ficţiune, parte critică literară.“ Peter Brooks, The New York Times

martie.2007

recomandare: Marian Popescu 

„Nu veţi găsi un spectacol mai amuzant despre Anglia contemporană.“ Jeremy Paxman

„O splendidă colecţie de eseuri, o privire lucidă dar plină de umor asupra politicii, istoriei ţi societăţii britanice.“ Wall Street Journal

martie.2007

recomandare: Marian Popescu 

„O stralucită fantezie swiftiană.“ The Economist

„Nu există scriitor mai inteligent pe scena literară contemporană. Nimic din ceea ce a scris nu este mai amar, mai subtil, mai usturător şi mai tentant.“ John Carey, The Sunday Times

martie.2007

recomandare: Mihaela Gînju

Cartea dezvăluie semnificaţiile sărbătorilor şi obiceiurilor populare româneşti pe structura calendarului. Este o carte uşor de citit, cu multe informaţii inedite şi care aşază cultura veche a carpato-dunărenilor ca pe una dintre cele mai vechi culturi ale Europei.