|
|
|
în Media: de noi
vezi şi:
La început de drum
de Cosmin Alexandru, în numele ERUDIO
În ziua în care Miki, Georgiana, Liviu şi cu Adi mi-au vorbit prima dată, acum câteva luni, de schiţa proiectului de educaţie ce avea să devină Asociaţia ERUDIO, şi mi-au propus participarea la materializarea lui, entuziasmul
meu a fost imediat şi deplin. Simţeam foarte viu că ideea întruchipează o nevoie pe care o intuiam ca fiind nu doar a pieţei, ci şi a mea, personală. Nevoia de altceva în viaţa „de business”, nevoia de aer proaspăt, de
paradigme diferite, de experienţe care să mă îmbogăţească spiritual, afectiv şi profesional.
Posibilitatea de a lucra cu oameni pe care îi apreciam foarte mult, de a învăţa de la ei şi de a construi împreună cu ei, era una pe care am privit-o ca pe o enormă şansă de a progresa. De aceea i-am dedicat, de atunci,
zile şi nopţi de muncă.
Între timp, echipa care e implicată în Erisma - primul program al asociaţiei - s-a lărgit, iar din ea fac parte în prezent oameni a căror colaborare dă o valoare de prim rang întregului demers.
(Pe larg...)
Atenţie la Schopenhauer!
de Gabriel Liiceanu
Vă amintiţi pesemne cu toţii vorba lui Cioran „Când ies pe stradă, primul cuvânt care îmi vine în minte este <crimă>”. Evident, potenţialii clienţi ai lui Cioran nu urmaseră un curs de „arta socializării”.
Adevărul e că ne raportăm la „ceilalţi” şi îi purtăm în noi în fiecare clipă. Prin chiar constituţia noastră. Respirăm cu toţii în aerul neştiut al „celorlalţi”, aşa cum respirăm în aerul obiectelor care ne înconjoară
la tot pasul sau în aerul (nu întotdeauna respirabil, nici el) al propriei noastre fiinţe.
(Pe larg...)
Comunică! E simplu?!
de Robert Turcescu
Nu port nici şapcă nici măcar bască, dar daţi-mi voie cel puţin să strig „Jos pălăria!” în faţa ideii de a crea o şcoală de comunicare în România zilelor noastre. O spun special aşa, pentru că, într-o altă Românie, una
de peste douăzeci de ani să spunem, comunicarea va fi, probabil, un exerciţiu firesc, cu sincope şi stângăcii scuzabile. România de azi însă, vorbeşte, vociferează, monologhează, strigă, urlă de-a dreptul câteodată, geme,
scuipă cuvinte şi onomatopee, dar de comunicat comunică prea puţin sau deloc. Mirare? Priviţi cu atenţie oricare dintre evenimentele petrecute în istoria noastră recentă şi foarte recentă. De la mineriade şi crize guvernamentale,
până la ieşirile în stradă ale sindicatelor (a se vedea recenta grevă a profesorilor!) toate au drept cauză o mai mică sau mai mare lipsă de dialog. Dialogul firesc, ping-pongul cu argumente şi contraargumente. Comunicarea.
(Pe larg...)
În educaţie e vorba despre valori şi despre oameni
de Liviu Papadima
Când te uiţi pe sondajele de opinie din România privind educaţia, observi o sumedenie de bizarerii. Cei mai mulţi dintre cei intervievaţi sunt convinşi că educaţia nu aduce bani şi nu contribuie cu nimic la o carieră de
succes. Sunt iarăşi majoritari cei care şi-ar da copiii la studii măcar cât să ia o diplomă de universitate. Să înţelegem din asta că românii nu doresc nici bani nici carieră odraslelor lor?
(Pe larg...)
Nevoia de lideri
de Adrian Stanciu
Una din activităţile mele frecvente în practica mea de consultant este evaluarea potenţialului managerial şi de leadership. Pentru asta folosim o varietate de instrumente, cel mai adesea observaţii structurate în situaţii
simulate. Este absolut uimitor pentru mine cât de puţin e aplicat şi înţeles conceptul de leadership de către managerii cu care lucrez. Un caz pe care-l citez frecvent este cel al unui manager care i-a spus unui subordonat,
într-o întâlnire de corectarea performanţei „trebuie să devii mai motivat!”.
Henry Ford obişnuia să spună „Why is it that every time that I ask for a pair of hands, a brain comes attached?”. Între timp lumea afacerilor a evoluat mult şi oamenii înţeleg că e o mare diferenţă între organizaţiile
care capacitează energiile interne şi motivaţiile oamenilor şi cele care doar le cer să îndeplinească sarcini: primele sunt mult mai eficace pe termen lung.
(Pe larg...)
|
|
|
.jpg)
