ERUDIO - EXPRESIA EDUCAŢIEI
 Carta ERUDIO  |  Statut 
Programe:   ERISMA |  ÎNTÂLNIRI |  WORKSHOP |  ATELIERE   ELUMNI 
 Contact 
Erudio Recomandă : Horoscop Literar

varsator
20 ianuarie-18 februarie


Vărsător


„Cum? Gândiţi oare că atâtea mii de stele strălucesc pe degeaba?” se mira Seneca, unul dintre filozofii care credeau că astrele influenţează destinul omului. „Urmez multitudinea înşiruirii de stele în cursa lor circulară” spunea Ptolemeu, atent deopotrivă la ce se întâmplă pe bolta mişcătoare şi la ce se întâmplă pe Pământ. În schimb, Schopenhauer vedea în astrologie o dovadă a „subiectivităţii jalnice a oamenilor”, care raportează cursa astrelor în univers „la micul lor eu” şi pun în relaţie cerul plin de constelaţii cu pământul plin de ticăloşi.

Cu capul în stele şi cu ochii în carte, Zodierul schimbă foaia de calendar, după mirările omului modern: „Cum? Gândiţi oare că atâtea mii de cărţi strălucesc pe degeaba?”  Fie ca în anul care vine să fiţi sănătoşi, veseli, ocrotiţi de cărţi şi de astre deopotrivă.

                                                Zodier

IANUARIE
Ne facem că punem un punct timpului şi că o luăm de la capăt cu literă mare – acesta e jocul nopţii de Anul Nou. Dacă jocul e într-adevăr una dintre intuiţiile cele mai profunde pe care le-a putut avea omul, cum spune o însemnare a lui Cioran, rămâne să verificaţi într-o carte care merită păstrată mereu la îndemână: Huizinga – Homo ludens. Zodierul şi-a pus-o în raftul cu volumele favorite. Miza cărţii e maximă. Nu numai că tot ceea ce face omul (dragoste, politică, artă, justiţie, poezie) ţine de joc, dar noi înşine jucăm şi suntem jucaţi, suntem piese într-un joc cu reguli care ne scapă. Sau, cum observă prefaţatorul, omul este jucat în plan social şi se joacă în cel cultural. Şi încă un lucru demn de reţinut, pentru participanţii la jocul cultural: „Civilizaţia autentică pretinde oricând şi în orice privinţă fair play, iar fair play nu este altceva decât echivalentul, exprimat în termeni ludici, al bunei-credinţe. Cel ce strică jocul strică însăşi cultura”. Dacă joc nu e, nimic nu e – aşa ar putea suna concluzia lui Huizinga. Cum între Vărsător, joc şi anul 2009 nu par să existe incompatibilităţi, nu vă rămâne decât să mizaţi cu fair play pe cartea Homo ludens. Pentru că unul dintre cele mai frumoase jocuri din lume este cititul. Şi un altul, tot pasionant, pe fila următoare a calendarului.
Johan Huizinga, Homo ludens, trad. de H.R. Radian, Cuvânt înainte de Gabriel Liiceanu


FEBRUARIE
O carte întreagă dedicată unui singur număr – iată un lucru neobişnuit. Dar nu e de mirare, pentru că numărul acesta este în topul matematicienilor. (Nu e o metaforă, matematicienii au topuri cu numere favorite, la fel cum colegii literaţi ai Zodierului au topuri cu cărţi favorite). Se numeşte φ  (phi) şi a primit o mulţime de porecle: numărul de aur sau secţiunea de aur sau proporţia de aur sau raportul divin. E un număr care nu se sfârşeşte şi nu se repetă niciodată, al cărui început e 1,6180339887... Însă cartea dedicată lui de astrofizicianul Mario Livio (născut în România!) îşi pune protagonistul într-o istorie cu multe personaje, unele umane (începând cu Euclid), altele numerice. E vorba, în subsidiar, de istoria cunoaşterii ştiinţifice. Şi pentru că autorul e pasionat şi de arta plastică, exemplele lui se folosesc din plin de marile picturi ale lumii, de la Cina cea de taină a lui Leonardo Da Vinci până la Broadway Boogie-Woogie de Mondrian, de pildă. Însă proporţia de aur nu e de găsit numai în geometrie şi pictură, ci şi în muzică, literatură, natură, cosmos, pe scurt, pretutindeni. Matematica universală e o logică a imaginaţiei, spunea Leibniz. V-o puteţi exersa în aurul frumuseţii lui phi. Este – s-a spus – una din multele semnături ale lui Dumnezeu.
Mario Livio, Secţiunea de aur. Povestea lui phi, cel mai uimitor număr, trad. de Mihnea Moroianu

MARTIE
3653, un număr cu adâncă semnificaţie literară. Este numărul unei zile „aproape fericite” dinviaţa de lagăr a ţăranului Ivan Denisovici, un deţinut siberian ca oricare altul. Ziua începe la 5 dimineaţa, în sunetele unui ciocan izbit de o bucată de fier, într-o baracă acoperită pe dinafară şi pe dinăuntru cu promoroacă, şi se încheie atunci când, după nenumărate munci şi încercări, se dă stingerea. Îţi trebuie rezistenţă, curaj şi noroc: să scapi de carceră şi de boală, să-ţi ascunzi o bucată de pâine, să nu devii turnător sau şacal. Întâmplările acestei singure zile sunt captivante ca un roman de aventuri, iar fraternitatea bărbătească, omenescul şi forţa vieţii fac ca nuvela să emoţioneze, ba mai mult, să fie tonică. Povestea lui Ivan e bună atât pentru suflet, cât şi pentru conştiinţă, dovedind că „linia care desparte binele de rău traversează inima oricărui om”. E scrisă de către cel mai important scriitor rus din a doua jumătate a secolului 20, laureat al Premiului Nobel în 1970, disident în URSS, omul care a deschis ochii occidentalilor cu privire la sistemele totalitare din Est. Absolut toate cărţile lui Soljeniţîn au fost interzise înainte de 1990 în România. Poate tocmai de aceea ar fi frumos ca „Ivan” să nu lipsească azi din biblioteca Vărsătorilor.
Aleksandr Soljeniţîn, O zi din viaţa lui Ivan Denisovici, trad. de Nina Grigorescu, Colecţia „Cartea de pe noptieră”

APRILIE
Pentru că Paştele cade în miezul lunii aprilie, pe 19 cel ortodox, pe 12 cel catolic şi cel protestant, nimic mai potrivit decât Crezul şi Tatăl nostru în 10 limbi: română, greacă, latină, engleză, germană, franceză, italiană, spaniolă, maghiară, rusă. Iată cum sună în italiană cea mai cunoscută rugăciune creştină:
Padre nostro, che sei nei cieli,
sia santificato il tuo nome,
venga il tuo regno,
sia fatta la tua volontà,
come in cielo, così in terra.
Dacci oggi il nostro pane quotidiano,
e remetti a noi i nostri debiti
come noi li rimettiamo ai nostri debitori,
e  non ci indurre in tentazione,
ma liberaci dal male.
Tuo è il regno,
tua la potenza e la gloria nei secoli. Amen
Şi totuşi Zodierul ar vrea să vă ducă in tentazione cu această splendoare de carte apărută ca un album de buzunar, cu acuarelele regretatului Horia Bernea. Aşezaţi-o „cu credinţă, căpătâi”. Şi fie ca tot răul şi toate relele din viaţa Vărsătorilor să dea înapoi în faţa atâtor rugi.
Crezul. Tatăl nostru – în zece limbi. Cu acuarele de Horia Bernea

MAI
Un roman epistolar, o poveste de dragoste, dar nu ficţiune, ci realitate – aceasta este Biruinţa unei iubiri. El: Dinu Pillat, fiul poetului Ion Pillat şi, pe linie maternă, strănepot de Brătieni. Ea: Cornelia (Nelli) Filipescu, fiica unuia dintre membrii marcanţi ai vechiului Partid Social Democrat. Se cunosc în 1941, ca studenţi la Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti. Sunt însă vremuri în care istoria se opune iubirii: război, schimbări politice, anii stalinişti, arestări, procesele intentate (inventate) intelectualilor. În 1959, Dinu este condamnat la 25 de ani de închisoare în celebrul „lot Noica-Pillat”. E graţiat în 1964. Romanul epistolar cu doi autori, Dinu şi Nelli, se naşte pe firul confruntării dintre iubire şi istorie, aceasta din urmă în momentele ei de furie. Şi, în ciuda episoadelor dure, sfârşitul e fericit: iubirea învinge. E drept, pentru ambii epistolieri, dragostea are un ajutor: credinţa. Corespondenţa de dragoste are muzica ei, şi orice notă falsă o distruge. Veţi întâlni, poate, tonalităţi oarecare în unele dintre scrisori, dar nu note false. De câte ori predă poezia interbelică, Zodierul scoate din raft admirabila monografie Ion Barbu de Dinu Pillat. De-acum, îndărătul ei se va afla un blând învingător.
Biruinţa unei iubiri. Pagini de corespondenţă. Dinu şi Nelli Pillat, ediţie de Monica Pillat, Cuvânt înainte de H.-R. Patapievici

IUNIE
Încă din prima lună a calendarului s-a stabilit că între Vărsători şi joc nu există incompatibilitate. Tocmai de aceea, la jumătatea anului, Zodierul vă propune un joc speculativ, practicat deja sistematic de istorici militari, profesori la mari universităţi din lume, jurnalişti şi scriitori. Este regândirea istoriei omenirii pornind de la întrebarea Şi dacă... Şi dacă în bătălia de la Salamina, în loc să învingă grecii, ar fi învins perşii? Dacă în bătălia de la Waterloo, Napoleon ar fi fost marele învingător, nu marele învins? Dar dacă în „ziua cea mai lungă” din istorie, 6 iunie 1944, Ziua Z (D Day), debarcarea ar fi eşuat, iar soarta celui De-al Doilea Război Mondial ar fi fost alta? Cartea are – crede Zodierul, care a fost pe loc cucerit de inteligenţa ei – două mari avantaje: primul este că recapitulează marile evenimente ale istoriei lumii cu sublinierea detaliilor-cheie din desfăşurarea lor, iar al doilea este că te provoacă să întorci istoria pe toate feţele, să ajungi la o înţelegere mai adâncă a lucrurilor. Uneori soarta omenirii a atârnat de un fir de păr: să zicem de direcţia vântului. Ficţiunea ar fi putut fi realitate. Remarcaţi, vă rog, ţeava pistolului de pe copertă. Şi dacă nu s-ar fi inventat deloc armele ?
Şi dacă... ? Cei mai faimoşi istorici militari îşi imaginează ce s-ar fi putut întâmpla. Coordonator Robert Cowley, trad. Bianca Fogăraşi

IULIE
Şi dacă tot am intrat în vară alături de istorici, să rămânem în preajma lor. Zodierul are plăcerea să vă prezinte încă o carte provocatoare, ba chiar îndrăzneaţă, scrisă de cel mai popular istoric din România, Neagu Djuvara: Războiul de 77 de ani. Nu vă încruntaţi încercând să vă amintiţi, de la orele de istorie, când s-a desfăşurat acest război, n-o să izbutiţi. Pentru că acest război nu există sau, mai precis, nu e încă identificat ca atare. Djuvara avansează o ipoteză demnă de atenţie: în cărţile de istorie ale viitorului, perioada 1914-1991 va fi percepută ca o singură epocă, iar aceasta se va numi Războiul de 77 de ani. La fel s-a întâmplat cu Războiul de 30 de ani sau cu cel de 100 de ani, abia ulterior li s-a văzut unitatea. Perioada de 77 de ani, între 1914 şi 1991 –  care cuprinde cele două Războaie Mondiale, cu „anii nebuni” dintre ele şi Războiul rece – n-a fost, crede istoricul, „decât un singur mare război pentru revelarea acelei puteri căreia îi revenea de-acum să domine ultima fază a civilizaţiei occidentale. Lupta nu s-a încheiat decât la prăbuşirea Uniunii Sovietice, care lasă astfel hegemonia Statelor Unite. Şi dacă are dreptate? Autorul vede lucrurile cu ochi tânăr şi le spune cu înţelepciunea senectuţii. Fără fasoane, clad, convingător.
Neagu Djuvara, Războiul de 77 de ani (1914-1991) şi premisele hegemoniei americane, Seria „Istorie”

AUGUST
George Steiner e unul dintre puţinii scriitori care a fost „posesor a trei limbi materne”: engleza, franceza şi germana. Visează în toate trei, îşi aminteşte, din copilărie, că mama lui începea frecvent o frază într-o limbă şi o sfârşea în alta şi că în casă se intersectau vorbe din ţări diverse. Nu e de mirare că Steiner a devenit un ins atent la puterile bune şi rele ale cuvântului şi că-şi intitulează cartea autobiografică Errata. Oare n-am vrea cu toţii, atunci când privim în urmă, să corectăm greşelile din filele propriei vieţi? Errata lui Steiner nu este chiar o carte de memorii, ci mai curând o cercetare a vieţii, an examined life, cum sună subtitlul englezesc. Frânturi biografice şi reflecţii spuse aproape aforistic. Zodierul v-a ales trei. Prima, în ton cu horoscopul literar: „Nu putea exista vreun sfârşit pentru ploaie, pentru numărul sau varietatea stelelor, pentru cărţile ce merită citite”. A doua despre relaţia cu profesorii, pe care Steiner o socoteşte, în forma ei cea mai înaltă „echivalentă cu reprezentarea scenică a alegoriei dragostei dezinteresate”. Ultima despre miezul vieţii: „Sunt incapabil să renunţ la credinţa potrivit căreia cele două minuni care motivează existenţa muritorilor sunt iubirea şi inventarea timpului verbal viitor”. Zodierul vi le doreşte fericite pe amândouă.
George Steiner, Errata. O autobiografie, trad. Diana-Constantinescu-Altamer

SEPTEMBRIE
Rămânem în lumea aforismului, dar îi adăugăm râsul, credinţa şi dragostea pentru paradox ale lui Petre Ţuţea. Astrele au vrut ca Zodierul să locuiască în acelaşi loc, ba chiar în acelaşi bloc cu Ţuţea (două etaje mai jos), numai că nu şi în acelaşi timp. Aşadar nu l-a întâlnit decât prin cărţi. Iar aici, mai mult ca personaj decât ca autor, pentru că, se ştie, de la Ţuţea n-au rămas multe lucruri scrise. A fost un om „hâtru şi solemn”, un „ţăran din Muscel trecut prin Universitatea din Berlin” şi, în esenţă, „un fenomen folcloric”, cum este prezentat într-o prefaţă ce nu trebuie ratată. Într-o scrisoare pe care i-o trimitea de la Paris lui Jeni Acterian, Cioran întreba despre prietenul din tinereţe dacă a rămas „tot genial”. Din antologia de vorbe memorabile spuse cu diverse prilejuri de „Socratele român” vă puteţi da seama că adjectivul genial nu e gratuit, dar are şi conotaţia mai lejeră pe care o dăm celor care ne fac, uneori, să râdem, alteori să ne mirăm din cale-afară. Însă Ţuţea spune: „În faţa lui Dumnezeu, geniul e văr primar cu idiotul”. Sau: „La întrebările fundamentale de ce? şi în ce scop? aporetica rurală românească răspunde: d-aia.” Vărsătorii vor şti să aprecieze cum trebuie maliţia, care presupune inteligenţă şi umor, că doar o au şi ei în urciorul din recuzită.
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea, prefaţă de Gabriel Liiceanu

OCTOMBRIE
Zodierul, care locuieşte la bloc, cum tocmai a mărturisit, ştie din experienţă proprie că nu e uşor de trăit „în comun”. Nici măcar în acelaşi bloc, darămite pe aceeşi planetă, care e un uriaş bloc-Babel? Despre cum se poate convieţui în lumea de azi vorbeşte cartea lui Andrea Riccardi, profesor de istorie contemporană şi istoria creştinismului la Universitatea Roma III, specialist în ecumenism şi interculturalitate. Nu este o carte academică, ci una vie, trăită, pentru că Riccardi se implică direct în organizarea de întâlniri interculturale şi interreligioase, călătoreşte în zonele pe care europenii le evită îndeobşte şi este fondatorul Comunităţii Sant’ Egidio, care cuprinde în jur de 70.000 de voluntari din 73 de ţări. Cartea despre civilizaţia convieţuirii se ocupă, desigur, şi de divorţurile între popoare, de masacre, de conflictele lumii de azi, de globalizare, pe scurt, de toate problemele despre care aflăm în treacăt, fără tragere de inimă, de la ştiri. Or, într-un fel cât se poate de direct, ele ne ating pe toţi. Locuitorii zodiacului ştiu câte ceva despre diversitate şi (in)compatibilitate. Aşadar: se poate trăi împreună? Răspunsul cel mai frecvent este frica, cu întărirea zidurilor de protecţie. Autorul propune însă cu totul altceva. Dacă sunteţi curioşi să vedeţi ce, deschideţi cartea.
Andrea Riccardi, Despre civilizaţia convieţuirii, trad. de Geanina Tidvă

NOIEMBRIE
Să sperăm că nu se supără nimeni dacă Zodierul spune că teatrul la care a fost cel mai des este Bulandra, sala Toma Caragiu (la Icoanei), şi că n-o să uite niciodată apariţia lui Caliban din Furtuna lui Shakespeare, în regia lui Liviu Ciulei, la care sala s-a ridicat în picioare, izbucnind într-un râs de neoprit. Cine şi l-ar fi închipuit pe Victor Rebengiuc, un bărbat frumos, în rolul lui Caliban? Dar marii actori pot orice: pot locui cu bucurie în orice personaj şi pur şi simplu nu-i mai recunoşti de la un rol la altul. În cartea acestei luni puteţi să vă reîntâlniţi cu actorul Rebengiuc, prins în magia scenei sau a peliculei şi cu omul Rebengiuc, în toată simplitatea vieţii, unde rolurile sunt la fel de dificile. Iar în jurul lui, zeci de colegi, regizori, comentatori şi iubitori de teatru din toate generaţiile. O carte (cu poze), pe măsura eroului ei. Nimic mai plăcut, în noiembrie, decât să mergi la teatru. Dacă totuşi nu ajungeţi, nimic mai plăcut decât să-i ascultaţi pe oamenii scenei cum îşi amestecă vocile, vorbind în paginile unei cărţi despre unul dintre cei mai mari ai lor. Vorba Oanei Pellea: „Pe Victor Rebengiuc nu poţi decât să-l iubeşti”. Pe copertă îl vedeţi în Inimă de câine de Bulgakov. Încă un detaliu: Victor Rebengiuc e în zodia Vărsătorului.
Simona Chiţan, Mihaela Michailov, Victor Rebengiuc. Omul şi actorul, Colecţia „Convorbiri. Corespondenţă. Portrete”

DECEMBRIE
Un cadou numai bun de pus sub bradul de Crăciun: Mantia de stele, un roman frumos, în ton cu horoscopul literar, scris de unul dintre cei mai creativi autori de azi, sârbul Milorad Pavić. E vorba pur şi simplu de o călătorie astrologică. O tânără pariziancă născută în zodia Racului şi îndrăgostită de un Leu, se pomeneşte proiectată în alt timp, cu altă identitate şi alt loc în zodiac: e Scorpion şi iubeşte un Vărsător. Aşa începe un roman de dragoste mereu reînnoită, pe tiparul metempsihozei. Numai că cele şase reîncarnări sunt povestite parcă de un Zodier, în locul naratorului obişnuit. Perechea parcurge tot cercul: Leu şi Rac, Scorpion şi Vărsător, Berbec şi Capricorn, Săgetător şi Peşti, Fecioară şi Gemeni, Taur şi Balanţă. Nu lipsesc cele douăsprezece descrieri astrale. Cum să nu vă citeze Zodierul, în chip de rămas-bun, un fragment care vă priveşte personal? „Vei cunoaşte faima, dar nu imediat, fiindcă vouă, celor născuţi în Vărsător, semn de aer, masculin şi activ, faima vă este zăbavnică...” Dar Zodierul ştie că nu faima e importantă, ci „liniştea colibei tale”, vorba unui scriitor Capricorn. La mulţi ani!
Milorad Pavić, Mantia de stele. Ghid astrologic de ghicit, trad. de Mariana Ştefănescu, Colecţia „Raftul Denisei”

 
Video ERUDIO: 
 
Video ERUDIO: 
 Neagu Djuvara - Declinul civilizaţiei occidentale. Noi încotro?
Neagu Djuvara
Declinul civilizaţiei
occidentale. Noi încotro?

la Întâlnirea ERUDIO
din 11 noiembrie 2009
 
Video ERUDIO: 
 Andrei Plesu - La ce (mai) e buna cultura?
Andrei Pleşu
La ce (mai) e bună cultura?

la Întâlnirea ERUDIO
din 11 februarie 2010
 
Video ERUDIO: 
 Horia-Roman Patapievici - Despre Expresivitate
H.R. Patapievici
Despre Expresivitate

la A Treia Conferinţă de
Leadership Creativ
 
Recomandare Specială
Ioana PÂRVULESCU
Ioana Parvulescu
recomandă
Horoscop Literar
 
 
 
 
 
 
 
 
Parteneri
Maastricht School of Management
Artmark - Institutul de Management al Artei
Avenor College
Parteneri Media
CariereRadio Guerilla 24 FUNWall Street
   
Site de Adrian Pop © 2005 -  ERUDIO