ERUDIO - EXPRESIA EDUCAŢIEI
 Carta ERUDIO  |  Statut 
Programe:   ERISMA |  ÎNTÂLNIRI |  WORKSHOP |  ATELIERE   ELUMNI 
 Contact 
Erudio Recomandă : Horoscop Literar

taur
21 aprilie-20 mai


Taur


„Cum? Gândiţi oare că atâtea mii de stele strălucesc pe degeaba?” se mira Seneca, unul dintre filozofii care credeau că astrele influenţează destinul omului. „Urmez multitudinea înşiruirii de stele în cursa lor circulară” spunea Ptolemeu, atent deopotrivă la ce se întâmplă pe bolta mişcătoare şi la ce se întâmplă pe Pământ. În schimb, Schopenhauer vedea în astrologie o dovadă a „subiectivităţii jalnice a oamenilor”, care raportează cursa astrelor în univers „la micul lor eu” şi pun în relaţie cerul plin de constelaţii cu pământul plin de ticăloşi.

Cu capul în stele şi cu ochii în carte, Zodierul schimbă foaia de calendar, după mirările omului modern: „Cum? Gândiţi oare că atâtea mii de cărţi strălucesc pe degeaba?”  Fie ca în anul care vine să fiţi sănătoşi, veseli, ocrotiţi de cărţi şi de astre deopotrivă.

                                                Zodier

IANUARIE
Vechiul refren: începe un nou an. O luăm iar de la capăt. Şi-atunci, pe drept cuvânt, vă puteţi întreba dacă noul nu e cumva doar „o veche poveste”, dacă nu cumva noul se uită şi înapoi, şi înainte, ca Ianus? Sau mai simplu: cum e cu putinţă noul? Tocmai despre asta vorbeşte cartea lui Andrei Cornea, unul dintre gânditorii cei mai echilibraţi şi captivanţi de pe la noi, crede Zodierul. O carte de filozofie aplicată la lumea în care trăim, scrisă cu farmec, împotriva relativismului excesiv. E un spectacol al gândirii, un show în care protagonistă e filozofia, cu eroii ei. În eseul care i-a plăcut Zodierului cel mai mult, Când Socrate are dreptate, se porneşte de la o scenă dintr-un aeroport: o fată poartă un tricou pe care e scris că „Trebuie să ai încă haos în tine, spre-a da naştere unei stele care dansează”. Cui aparţin aceste cuvinte? Fata crede că unui star rock, dacă tot e vorba de stele şi de dans. Or, adevărul e că fraza aparţine unei stele a filozofiei: Nietzsche. Andrei Cornea îl reciteşte pe Nietzsche, „un suspicios, un excentric” şi pe-alocuri „un teribil ironist”, prin comparaţie cu alt suspicios, excentric şi teribil ironist, Socrate. Acesta a mers dinspre zei către oameni – Nietzsche de la oameni către zei. Iară noi, noi, epigonii cu aforismul pe piept? Veţi citi şi veţi vedea.
Andrei Cornea, Noul – o veche poveste

FEBRUARIE
Sfârşitul lumii, iată încă o veche poveste mereu nouă sau, cum spune Lucian Boia (născut la 1 februarie 1944), „o istorie fără sfârşit”. Zodierul nu se îndoieşte că taurii vor citi cartea fără să le tremure corniţele. Sunt aici toate catastrofele la care omenirea a crezut sau crede că, gata, s-a zis cu ea: de la potopul lui Noe, la Apocalipsă, cu varianta ştiinţifică big crunch, marea implozie. Cartea pune vechea temă în contextul mereu nou al fiecărei epoci, de la Antichitate la Renaştere (în care a renăscut şi astrolgia!), şi până azi, cu documente savuroase. Îţi vine să intri în bibliotecă şi să nu mai ieşi din ea până nu citeşti toate cărţile pomenite de autor. Previziunea istoricilor? Iat-o: „Una peste alta, sunt toate şansele ca omul secolului al XXI-lea să devină (prin felul său de a trăi, de a gândi şi de a comunica) destul de diferit de noi şi de omul istoric pe care îl cunoaştem”. Nu sfârşitul lumii, aşadar, ci al unui tip de lume. Doar dacă – spune spiritul polemic al Zodierului – nu va fi ca-n povestea cu Petrică şi lupul sau cum prevedea Kierkegaard (vezi cartea de la zodia Fecioarei): „Sfârşitul lumii se va petrece, cred, [...] în chiotele de veselie ale oamenilor de spirit, care îşi vor închipui că e o glumă”. Să nu ne lăsăm intimidaţi!
Lucian Boia, Sfârşitul lumii. O istorie fără sfârşit, trad. de Walter Fotescu, Seriile de autor Humanitas

MARTIE
Un mărţişor care înţeapă, pe ideea „cui pe cui se scoate”: Legea lui Murphy. Zodierul nu se mai satură să descopere în câte feluri ne stă împotrivă universul, ca un personaj mereu prost dispus, cu năbădăi, care în loc să te ajute, să-ţi întindă o mână binevoitoare, îşi găseşte plăcerea în a te contraria. Există, de altminteri, două legi care consfinţesc asta: Legea lui Finagle interpretată de Niven şi Legea lui Long. Ele spun că „Perversitatea universului tinde către pragul de sus” şi că „Legile naturale n-au milă”.  Sau Pardoxul lui Cardinal: „Optimistul crede că trăim în cea mai bună dintre lumile posibile. Pesimistul se teme că aşa e.” Dar câte nu se pot spune despre lucruri banale, cotidiene, cum sunt celebrele observaţii, principii, legi şi corolare ale statului la coadă! Nu există om civilizat care să nu le fi trăit pe pielea lui: „Coada de alături avansează mai repede. Dacă te aşezi la altă coadă, cea de la care ai plecat începe să avanseze mai repede decât cea la care tocmai te-ai aşezat. Cu cât coada e mai scurtă, cu atât se mişcă mai încet.” Dacă Zodierul vă recomandă exact cartea care nu vi se potriveşte, ştiţi, aşadar, de ce. Variate sunt beţele puse-n roţile existenţei noastre şi fericiţi cei care le privesc râzând!
Arthur Bloch, Legea lui Murphy, ediţie aniversară, trad. de Radu Paraschivescu, Colecţia „Râsul lumii”

APRILIE
Pentru că Paştele cade în miezul lunii aprilie, pe 19 cel ortodox, pe 12 cel catolic şi cel protestant, nimic mai potrivit decât Crezul şi Tatăl nostru în 10 limbi: română, greacă, latină, engleză, germană, franceză, italiană, spaniolă, maghiară, rusă. Iată cum sună în engleză cea mai cunoscută rugăciune creştină:
Our Father which art in Heaven,
Hallowed be thy name;
Thy kingdom come;
Thy will be done
On earth as it is in heaven.
Give us this day our daily bread;
And forgive us our trespasses
As we forgive those who trespass against us;
And lead us not in temptation,
But deliver us from evil.
For thine is the kingdom
And the power
And the glory,
Forever.
Amen.
Şi totuşi Zodierul ar vrea să vă ducă in temptation cu această splendoare de carte apărută ca un album de buzunar, cu acuarelele regretatului Horia Bernea. Aşezaţi-o „cu credinţă, căpătâi”. Şi fie ca tot răul şi toate relele din viaţa taurilor să dea înapoi în faţa atâtor rugi.
Crezul. Tatăl nostru – în zece limbi. Cu acuarele de Horia Bernea

MAI
Dacă veţi avea curiozitatea să vă uitaţi şi prin calendarele altor colegi din cercul zodiacului, veţi observa că, în mai, Zodierul a ales cărţi cu dragoste. Posibil ca taurii, care pufnesc pe nări la orice clişeu, să se înfurie dacă le oferi aşa ceva. Dar de data aceasta, cine vede roşu, vede tot iubire, însă în modul acela subtil de care numai japonezii sunt capabili. Pentru dumneavoastră s-a ales un splendid Yasushi Inoue, drag Zodierului de la Puşca de vânătoare, care a fost numărul 1 al colecţiei „Cartea de pe noptieră“. Cu un trifoi de poveşti de dragoste al căror pretext e călătoria. Aniversarea căsătoriei printr-un voiaj, apoi reveleţiile pe care le poţi avea în luna de miere, în timpul unei plimbări printr-o grădină zen (aranjată cu nisip alb şi pietre) şi, în fine, o hotărâre „de viaţă şi de moarte” luată într-un hotel. Motivul călătoriei şi rezultatul ei sunt foarte diferite pentru cele trei cupluri: cea dintâi pereche pleacă pentru a cheltui banii ca niciodată până atunci, şi se alege cu o amintire stânjenitoare. Al doilea cuplu pleacă pentru a se apropia şi se alege cu depărtarea. Al treilea cuplu încă nici nu ştie că e cuplu, când pleacă. Zodierului nu-i rămâne decât să vă ureze drum bun în călătoria prin calendar!
Yaushi Inoue, Dragostea, şi moartea, şi valurile, trad. de Anca Focşeneanu, Colecţia „Cartea de pe noptieră”

IUNIE
De data aceasta, dacă vedeţi roşu, nu mai e vorba de dragoste, ci de „revoluţie”. Şi încă una apărată de mulţi intelectuali. V-aţi gândit vreodată ce înseamnă un intelectual? Pentru Zodier, un lucru bun: un om capabil să spună nu, când ceilalţi spun, doar din spirit de imitaţie, da. Sau un om capabil să formuleze clar ce există confuz în alţii. Însă există şi definiţii negative ale intelectualului: cei pentru care ideile sunt mai importante decât oamenii sau cei care se lasă seduşi de idei nocive care „conduc lumea”. Despre asemenea capcane în care au căzut oameni „de cap” dintre cei mai diverşi vorbeşte cartea lui Jean Sévillia. Născut în 1952, la Paris, cu studii istorie şi literatură la Sorbona, devine istoric şi jurnalist (amestec care în Anglia l-a dat pe Paul Johnson – vezi calendarul Berbecilor). Publicată în anul 2000, cartea despre „terorismul intelectual” şi utopii se ocupă de evenimentele istorice ale ultimilor 55 de ani, cele în care stânga a dat tonul – şi l-a dat greşit, deşi „nici dreapta nu e inocentă”. Încurajarea stalinismului, calificarea lui Soljeniţîn drept reacţionar, fraze populiste de tip „e interzis să interzici”, cum se spunea în mai ’68, ţin, toate, de un sistem difuz, orb, dar puternic. O carte care dă de gândit şi, prevede Zodierul, sămânţă de vorbă.
Jean Sévillia, Terorismul intelectual, trad. de Ileana Cantuniari

IULIE
Cum se leagă cărţile între ele! Romanul de debut al lui Andreï Makine, e parcă o ilustrare literară a unei idei din cartea lunii trecute: una e utopia comunistă în care au crezut şi cred încă atâţia intelectuali, alta a fost realitatea. Născut în Siberia, în 1957, Makine a cerut, la 30 de ani, azil politic în Franţa. Primul roman cu care i-a convins pe editorii parizieni, Fiica unui Erou al Uniunii Sovietice, a apărut în 1990, adică abia după prăbuşirea comunismului în lume. Zodierul se întreabă ce soartă ar fi avut autorul dacă lucrul acesta nu s-ar fi întâmplat, fiindcă la început romanul i-a fost respins, iar Makine trăit la Paris aproape ca un „boschetar”, locuind într-un cavou din cimitirul Père Lachaise şi scriind pe foi luate de la un centru de colectare a maculaturii! Romanul este despre un veteran din Al Doilea Război Mondial rănit la Stalingrad, a cărui fiică, Olia, e şantajată şi obligată să lucreze pentru K.G.B. Pretextul şantajului: în timpul Olimpiadei de la Moscova din 1980, a făcut de râs Uniunea Sovietică petrecând câteva nopţi de dragoste cu un sportiv francez. Cât despre absurdităţile vieţii de zi cu zi descrise în roman, taurii maturi le vor recunoaşte foarte bine. Din fericire, azi sunt...istorie.
Andreï Makine, Fiica unui erou al Uniunii Sovietice, trad. de Ileana Cantuniari, Colecţia „Raftul Denisei”

AUGUST
În septembrie 2005, Mario Vargas Llosa a făcut o vizită la Bucureşti, iar astrele au vrut ca Zodierul să aibă privilegiul de a-l însoţi pe Calea Victoriei, povestindu-i câte ceva despre istoria Bucureştilor. Cam prin dreptul Librăriei Kretzulescu în a cărei vitrină autorul şi-a admirat titlurile apărute în româneşte, întrebat la ce carte scrie, Vargas Llosa a spus că e pe cale să termine un roman de dragoste, Travesuras de la niña mala. Doi ani mai târziu cartea se afla deja în rafturile aceleiaşi librării: Rătăcirile fetei nesăbuite, un roman despre pasiunea unui băiat bun pentru o fată rea. El, Ricardo, o iubeşte din adolescenţă, ea, Lily, o chiliană, e un fel de Scarlett O’Hara modernă, care îl acceptă doar ca interludiu între alţi doi bărbaţi şi când are probleme. Povestea durează, cu multe rătăciri şi capricii, 40 de ani. Şi tocmai prin aceste ocoluri câştigă adâncime romanul, pentru că din ele se conturează o întreagă istorie: Lima anilor ’50, Parisul anilor ’60 cu revoltele lui, Londra anilor ’70 cu mişcarea hipiotă şi un episod japonez, cu exotismul lui. Nervurile autobiografice dau autenticitate poveştii. Roman de formare, roman picaresc, impresionant roman de dragoste marca Vargas Llosa.
P.S. Pentru scriitori: găsiţi aici lecţia diminutivelor.
Mario Vargas Llosa, Rătăcirile fetei nesăbuite, trad. de Luminiţa Voina-Răuţ, Serii de autor Humanitas

SEPTEMBRIE
„Vai de mine, Jeni, dar viaţa nu e chiar atât de urâtă!” îi spune Eliade, pe un „ton puţin perplex”, studentei la Filozofie Jeni Acterian, sora prietenului său Arşavir. Publicat postum, jurnalul pe care o fată inteligentă l-a ţinut între 16 şi 31 de ani (1932-1947) face pereche cu al lui Mihail Sebastian. Este singurul jurnal important din interbelic scris de o persoană feminină. Dar este oare Jeni tipică pentru femininul interbelic? Zodierul se îndoieşte. E tipică, mai degrabă, pentru varietatea pe care o favoriza interbelicul: şi femeile care se bucură din plin de viaţă, şi cele dezamăgite, şi conformistele, şi emancipatele, şi o Doamnă T., şi o Emilie. Ca structură sufletească, Jeni face parte din categoria Cioran sau Barbellion (vezi Rac): cu primul era prietenă, celui de-al doilea i-a citit jurnalul de „om dezamăgit”. Dincolo de asta, paginile sunt un document de precizie şi luciditate, cu zeci de detalii despre tinereţea bucureşteană din anii ’30 ai secolului trecut. Personajele sunt: Eugen Ionesco, Nae Ionescu, Tudor Vianu, Cioran, Vulcănescu, Sebastian, Noica şi...doamnele, cu Alice Botez în rol principal. Să-l tot citeşti şi reciteşti.
Jeni Acterian, Jurnalul unei fete greu de mulţumit, text ales şi note biografice de
Arşavir Acterian, ediţie îngrijită, traduceri din franceză, note bibliografice şi prefaţă de Doina Uricariu, ediţie revăzută, Colecţia „Memorii/ Jurnale”

OCTOMBRIE
Din chilia lui de 34 m², Zodierul a plonjat cu mare bucurie în cele peste 350 de imagini de locuinţe orăşeneşti din lumea-ntreagă. Comentariile, scurte, vii, subliniază acele detalii pe care un ochi neavizat abia dacă le observă şi care dau specificul unei locuinţe...locuite. Ce e frumos la acest album e tocmai prezenţa oamenilor prin intermediul lucrurilor din casă: soba veche dintr-o bucătărie, felul în care e împăturit un prosop în baie, un aranjament floral în living, armonia interiorului cu tabloul exterior din rama ferestrei şi câte altele... Nu sunt numai elemente de design şi de arhitectură, ci şi stiluri de viaţă cotidiană din diverse oraşe ale lumii: din New York până la Napoli, din Paris până în Bombay şi din Bruxelles, înapoi în Manhattan. O frumuseţe de album, despre umanizarea spaţiului intim, numai bun de dăruit în luna în care, prin tradiţie, „chiriaşii grăbiţi” se mutau, de Sf. Dumitru, din locuinţa de vară în cea de iarnă.
P.S. Dacă înlăturaţi supracoperta, o nouă imagine: sus, case, iar jos, două rafturi dintr-o bibliotecă plină de cărţi, cu titluri de-ţi lasă gura apă. Arta de a trăi în oraş presupune şi cartea.
Stafford Cliff, Arta de a trăi în oraş, album cu 363 imagini color de Gilles de Chabaneix, trad. de Dana Ligia Ilin

NOIEMBRIE
Poveştile au valoare terapeutică – iată un lucru pe placul Zodierului! În loc să ia aspirină, fervex sau ampicilină, cine n-ar prefera câte o pastilă de literatură după fiecare masă? Dar nu răceala sau gripa pe care le răspândeşte ploiosul brumar se vindecă prin povestire, ci insidioasele boli psihice, stările bacoviene, nevrozele, şi ele frecvente în noiembrie. Cartea inteligentei psihoterapeute Paola Santagostino poate fi citită de oricine, şi încă fără strop de plictiseală. Mai mult, se poate preda după ea şi un curs despre basm, la Facultatea de Litere, pentru că, în prima parte, vorbeşte limpede şi pe larg despre semnificaţiile simbolice ale personajelor de basm (de la lupul cel rău la zâna bună, de la vrăjitoare la fata de împărat etc.) şi despre structura basmelor. Zodierul (studentă la Litere pe când nu se ascundea sub masca povestitorului de cărţi), a recunoscut bibliografia de specialitate, deşi prezentarea nu e deloc didactică. Însă abia a doua parte devine interesantă pentru cei care vor terapie: aici veţi găsi basme inventate de pacienţi şi câteva metode practice pentru ca fiecare să se poată vindeca spunându-şi o poveste. Decât Stilnox, Xanax sau Anxiar, nu-i mai bine un „A fost odată ca niciodată”?
Paola Santagostino, Cum să te vindeci cu o poveste, trad. de Corina Popescu, Colecţia „Practic”

DECEMBRIE
Despre compatibilitatea Taur-Pisică nu scriu zodiacele, dar o prietenie între dumneavoastră şi motanul Arpagic e destul de probabilă, crede Zodierul. Pentru Taurii tineri e nevoie de o precizare: Arpagic e un motan cu trecut. Autoarea lui, poeta Ana Blandiana s-a mutat, împreună cu soţul ei, după cutremurul din 1977, la Comana, într-o căsuţă cu grădină. Aici plantau ceapă de arpagic, pe care motanul casei se amuza s-o dezgroape. Aşa s-a ales cu un nume botanic şi cu răspunderea unui personaj dintr-o serie de trei cărţi pentru copii. Dar în ultima dintre ele, Ana Blandiana a trecut de la inocenţă la ludică disidenţă şi de la întâmplare cu felină de grădină la fabulă politică: Arpagic începuse să semene cu „tovarăşu’”. Cartea a făcut scandal, iar poeta, căreia-i apăruseră într-o gazetă şi alte poezii cu subtext, n-a mai putut publica. Anul trecut Arpagic s-a întors în grădina vieţii lui (în varianta lui inocentă, plus un dosar de toată frumuseţea). Iar acum stă ca mâţa-n calendar şi se uită mirat chiar la dumneavoastră! Mieunând La mulţi ani!
Ana Blandiana, Întoarcerea lui Arpagic, ilustraţii de Silvia Coloji

 
Video ERUDIO: 
 
Video ERUDIO: 
 Neagu Djuvara - Declinul civilizaţiei occidentale. Noi încotro?
Neagu Djuvara
Declinul civilizaţiei
occidentale. Noi încotro?

la Întâlnirea ERUDIO
din 11 noiembrie 2009
 
Video ERUDIO: 
 Andrei Plesu - La ce (mai) e buna cultura?
Andrei Pleşu
La ce (mai) e bună cultura?

la Întâlnirea ERUDIO
din 11 februarie 2010
 
Video ERUDIO: 
 Horia-Roman Patapievici - Despre Expresivitate
H.R. Patapievici
Despre Expresivitate

la A Treia Conferinţă de
Leadership Creativ
 
Recomandare Specială
Ioana PÂRVULESCU
Ioana Parvulescu
recomandă
Horoscop Literar
 
 
 
 
 
 
 
 
Parteneri
Maastricht School of Management
Artmark - Institutul de Management al Artei
Avenor College
Parteneri Media
CariereRadio Guerilla 24 FUNWall Street
   
Site de Adrian Pop © 2005 -  ERUDIO