ERUDIO - EXPRESIA EDUCAŢIEI
 Carta ERUDIO  |  Statut 
Programe:   ERISMA |  ÎNTÂLNIRI |  WORKSHOP |  ATELIERE   ELUMNI 
 Contact 
Erudio Recomandă : Horoscop Literar

gemeni
21 mai-21 iunie


Gemeni


„Cum? Gândiţi oare că atâtea mii de stele strălucesc pe degeaba?” se mira Seneca, unul dintre filozofii care credeau că astrele influenţează destinul omului. „Urmez multitudinea înşiruirii de stele în cursa lor circulară” spunea Ptolemeu, atent deopotrivă la ce se întâmplă pe bolta mişcătoare şi la ce se întâmplă pe Pământ. În schimb, Schopenhauer vedea în astrologie o dovadă a „subiectivităţii jalnice a oamenilor”, care raportează cursa astrelor în univers „la micul lor eu” şi pun în relaţie cerul plin de constelaţii cu pământul plin de ticăloşi.

Cu capul în stele şi cu ochii în carte, Zodierul schimbă foaia de calendar, după mirările omului modern: „Cum? Gândiţi oare că atâtea mii de cărţi strălucesc pe degeaba?”  Fie ca în anul care vine să fiţi sănătoşi, veseli, ocrotiţi de cărţi şi de astre deopotrivă.

                                                Zodier                                              

IANUARIE
Un an s-a sfârşit, iar altul începe odată cu noul dumneavoastră calendar literar. Dar se poate oare imagina o vreme fără început şi fără sfârşit? Şi invers, mai greu: se poate imagina un sfârşit absolut al timpului sau chiar al spaţiului? Poveştile infinitului – pentru că ştiinţa are unele dintre cele mai antrenante poveşti – sunt spuse pe-nţeles de John D. Barrow, profesor de matematică la Cambridge, într-o carte bună ca o piesă de teatru (autorul chiar a scris o piesă, Infinities, pusă în scenă la Milano de celebrul regizor Luca Ronconi). Ca toate cărţile de succes ale ştiinţei, e scrisă cu umor, îl are pe vino-ncoa, e însoţită de citate pline de miez şi are desene ajutătoare. Un exemplu la pagina 256: dacă reprezentăm timpul ca pe o linie orizontală şi un şir de oameni pe ea, e uşor să vezi o succesiune categorică trecut/viitor, dar dacă facem din linia orizontală un cerc, oamenii de pe circumferinţă sunt într-o situaţie oarecum...echivocă. Cartea te pune pe gânduri şi mai are nişte efecte bune: te face să uiţi de griji şi să vezi universul cu alţi ochi. Un posibil efect negativ: să regretaţi, ca Zodierul, că nu sunteţi savant sau profesor de matematică la Cambridge.
John D. Barrow, Cartea infinitului. Scurtă introducere în nemărginit, etern şi nesfârşit, trad. de Irinel Caprini                                           

FEBRUARIE
„Putem cunoaşte oare universul? Dumnezeule, e atât de greu să te descurci prin Chinatown“, constată Woody Allen, ilustrând chiar în cartea lunii trecute contrastul între macrocosmos şi microcosmosul de după colţ, care te pune adesea în mare încurcătură. Zodierul ştie că nu vă place dezordinea, cel puţin nu în zonele importante din oraşul sau din viaţa dumneavoastră. Aşa că, măcar în cărţi să vedeţi cum e cu Anarhia pură! Autorul e de fapt un rebel soft, însă de cursă lungă, pentru că deja din şcoală a făcut ce-a făcut şi-a fost dat afară. Dar filmele pe care le-a realizat mai târziu transformă anarhia pură în artă pură. (Favoritul Zodierului e Trandafirul roşu din Cairo). Ca regizor şi actor, Woody Allen e bine ştiut, dar poate că nu-l cunoaşteţi încă în ipostază de scriitor. Prozele scurte strânse în cartea din februarie poartă amprenta lui stilistică: fraza e ca un duş scoţian, atunci când o citeşti te ia ba cu frig, ba cu căldură. Sensibilitatea enormă şi sfidarea merg mână-n mână, atenuându-se reciproc. Iar personajele (tip Seinfeld) reconstituie viaţa cotidiană de azi, cu toată mişcarea ei browniană, cu tabuurile şi cu nervii ei şi, mai ales, cu umorul care te scapă din încurcătură. Soluţie recomandată şi de Zodier, într-un moment de anarhie pură faţă de canon.
Woody Allen, Anarhie pură, trad. de Ruxandra Ana, Colecţia „Râsul lumii”


MARTIE
Dacă Zodierul, aflat aici sub camuflaj, ar fi citit Cu inima smulsă din piept tot sub un nume de împrumut, de pildă unul spaniol sau portughez, nu şi-ar fi dat seama că romanul e scris de un român. Altfel spus, cartea n-are nimic care să nu poată ţine de circuitul european al romanului, şi nu degeaba e inclusă într-o colecţie de literatură universală. O poveste de dragoste adevărată, impresionantă, din Portugalia secolului al XIV-lea, una dintre cele pe care oamenii nu le uită, secole la rând după ce el şi ea au dispărut. Protagoniştii nu sunt nicidecum nişte oameni exemplari: el e violent, tiranic şi egoist, iar ea nu ezită să sacrifice, să înşele prietenia în numele dragostei. Ce e însă impresionant e că dragostea care-i uneşte e pură şi că nici unul n-o trădează, indiferent de urmări. Aşadar se salvează prin iubire. Zodierul, care n-a uitat că e şi critic literar, a simţit un lucru esnţial: cartea e scrisă cu bucurie. Leu după rânduielile zodiacului şi după „gheara” regală cu care-şi scrie romanul, Radu Paraschivescu e geamăn în literatură: are un alter ego care dă la iveală cărţi ingenioase şi pline de haz de tip Vorbe de duh sau Ghidul nesimţitului. Cum de sunt ambii Parschiveşti atât de talentaţi e un secret pe care numai astrele îl ştiu.
Radu Paraschivescu, Cu inima smulsă din piept, Colecţia „Cartea de pe noptieră”

APRILIE
Pentru că Paştele cade în miezul lunii aprilie, pe 19 cel ortodox, pe 12 cel catolic şi cel protestant, o carte despre credinţă e binevenită. Pe autor, Chesterton, îl ştiţi poate ca romancier, mai ales că e geamăn (născut pe 29 mai 1874). Figură remarcabilă a timpului său, la propriu, pentru că avea 1,93 m şi a ajuns la 123 de kg, dar mai ales la figurat, pentru că a scris „multe şi destule” şi a polemizat cu oameni ca Bernard Shaw, H.G. Wells, Bertrand Russell. Celebru a devenit prin Omul care era joi (îl găsiţi în colecţia „Cartea de pe noptieră”), roman care porneşte de la o intrigă poliţistă şi ajunge la metafizică, precum şi prin povestirile cu celebrul Father Brown, un fel de Sherlock Holmes îmbrăcat în sutană, care rezolvă cazurile pe baza unei logici pur sufleteşti. După cum se vede, credinţa e mereu prezentă, dar mereu undercover. Nu e de mirare că eseurile din Ortodoxia sa ( în sensul larg al cuvântului: „se referă la Crezul Apostolic, aşa cum era el înţeles de toţi care se intitulau creştini”) e foarte... neortodoxă şi controversată. Şi totuşi această „filozofie personală”, cum şi-a subintitulat Chesterton cartea, ajunge chiar unde trebuie. Dacă vreţi, va ajunge şi la dumneavoastră.
G.K. Chesterton, Ortodoxia. O filozofie personală, trad. de Mirela Adăscăliţei


MAI
Privite din exterior, mai toate cuplurile de îndrăgostiţi sunt ciudate. Martin Heidegger, profesorul de filozofie de 35 de ani, viitorul autor al celui mai perfecţionat cod de gândire care e Fiinţă şi timp, bărbat căsătorit într-un mic oraş german, tată a doi băieţi, şi Hannah Arendt, evreica sensibilă (scria poezii) şi inteligentă care îi devine studentă în 1924, fac parte dintre aceste perechi neobişnuite. Dar dacă le veţi citi scrisorile (minunat traduse în română), totul devine atât de normal, de cald şi de omenesc, încât nu numai că anulează orice ridicare mirată din sprâncene, dar te şi aduce în miezul unui frumos roman de dragoste. Unul care străbate istoria secolului 20. E ceva deosebit în dragostea dintre Martin şi Hannah? Şi da, şi nu. Nu, fiindcă şi ei îşi scriu vorbe de dragoste ca orice oameni legaţi cu trupul şi cu sufletul. Da, pentru că la cei doi se atinge un moment rar, în care „spiritul e în echilibru cu carnea”, cum scrie Gabriel Liiceanu în Despre seducţie (v. zodia Fecioarei), reconstituindu-le povestea. Şi cum să nu ajungă la echilibru, adaugă Zodierul, când sunt îngemănate Balanţe! Până şi numele Hannah e perfect echilibrat (palindrom), se citeşte la fel şi de la stânga la dreapta şi de la dreapta la stânga.
Hannah Arendt - Martin Heidegger, Scrisori 1925-1975 şi alte documente editate de Ursula Ludz, trad. de Catrinel Pleşu şi Cătălin Cioabă


IUNIE
Au trecut, pline de voci literare ca un vers de Cărtărescu, martie, aprilie şi mai. În iunie, când la zi de-ntâi şi-n plină zodie dublă e născut poetul, nu se putea face – crede Zodierul – alegere mai potrivită decât Gemenii, o nuvelă care a devenit deja clasică. Cea mai bună metodă de a vedea dacă o carte e bună este recitirea. Abia atunci, când a trecut curiozitatea stârnită de nou, îţi dai seama ce rămâne şi ce nu. Gemenii e o asemenea piesă care va rămâne, iar Zodierul tocmai a recitit-o. A impus în literatura noastră o vârstă –  adolescenţa, un oraş –  Bucureştiul, un topos neatrăgător în realitate, dar foarte literar –  blocul, precum şi secvenţa antologică, fabuloasă, a vizitei de noapte la Muzeul Antipa. Andrei şi Gina sunt figuri greu de uitat, cu fiorii şi trăirile lor bizare de la vârsta când trupul se comportă ca şi cum ar fi de capul lui, iar capul nu ştie încă la ce e bun. Constantele şi variabilele din scrisul lui Mircea Cărtărescu, unul dintre cei mai citiţi autori români contemporani, le puteţi stabili dacă faceţi comparaţia între Gemenii şi Orbitor (roman pe care-l găsiţi prezentat la prietenii Săgetători). Dacă din nenorocire sunteţi, vorba cuiva, un geamăn singur, an only twin, aveţi aici nişte fraţi.
Mircea Cărtărescu, Gemenii, „Seriile de autor Humanitas”

IULIE
După bogăţia de arome florale din mai şi iunie, iulie nu e tocmai o surpriză plăcută, olfactiv vorbind. În loc de parfumuri, miasme de la gunoiul care nu e ridicat la timp. Tocmai de aceea vă recomandăm să vă băgaţi nasul în cărţi, şi nu în oricare, ci în Totul despre parfum, (continuarea plină de bucurii a Cărţii parfumurilor). E o carte frumoasă ca un poem simbolist: „Parfum, culoare, sunet, se-ngână şi-şi răspund”. Are şi poveşti despre cum a luat naştere parfumul (de pildă No. 19 de la Chanel e botezat aşa după ziua de naştere a doamnei Coco), despre cum se comportă un parfum şi cum trebuie să te porţi cu el. Pe scurt, parfumul devine un personaj capricios, delicios şi plin de ascunzişuri, care ştie să ducă în ispită. Zodierul a adulmecat un punct de interes deosebit pentru noi totţi în acestă carte şi, într-adevăr: la toate prezentările sunt şi potrivelile şi incompatibilităţile zodiacale. De pildă, pentru Gemeni, Incanto, adică „încântare, vrajă”, de la Salvatore Ferragamo. (Când avea 7 ani, Zodierul, pe-atunci şcolăriţă în clasa I, a consumat încet-încet, pe furiş, din dulapul unei mătuşi, o întreagă sticlă de Ô de Lancôme. Acum a descoperit de ce e irezistibilă această licoare, de altfel recomandată şi în toiul verii, ca metodă de liniştire).
John Oakes, Totul despre parfum, trad. de Corina Popescu, Colecţia „Cadouri Humanitas”


AUGUST
Probabil că n-aţi auzit încă de Adrian Oprescu. Nici Zodierul nu auzise, până de curând. Nu e scriitor profesionist. Este însă unul dintre cei la care formula tocită cu „dacă aş scrie eu, la câte am trăit, ce mai carte ar ieşi...” s-a transformat în realitate. E o extraordinar de bună carte de memorii, care aminteşte puţin, ca ton şi temă, de O zi din viaţa lui Ivan Denissovici (o găsiţi la Scorpioni) de Soljeniţîn. E vorba de experienţa de detenţie a autorului, deţinut politic trimis la Canal pentru vini imaginare, după ce trăise într-o lume normală, pentru el chiar paradisiacă. Or, abia din lumea urâtă, începe frumuseţea acestei cărţi ieşite din comun. Cum poate fi povestirea unor lucruri îngrozitoare tonică? Probabil pentru că e scoasă din viaţă adevărată. Probabil pentru că, în ţesuturile ei nevăzute, e un elogiu adus omului, capabil să supravieţuiască fără să se dezumanizeze, chiar când totul îl împinge spre asta. Probabil pentru că în lumea închisorii, ca în orice comunitate omenească, se creează legături de suflet. Aproape toate poveştile sunt discret simbolice, aproape toate au un sâmbure strălucitor, aproape toate sunt rotunde ca o parabolă. Este, în fond, cartea unui om care a ştiut să rămână liber. Zodierul v-o recomandă cu căldură.
Adrian Oprescu, Vărul Alexandru şi alte povestiri, Prefaţă de Gabriel Liiceanu, Colecţia „Memorii / Jurnale”


SEPTEMBRIE
Începe şcoala şi părinţii umblă prin librării după manuale (Zodierul a observat acest lucru ciudat: cei care cumpără manuale sunt mai mult părinţii decât elevii). Pentru gemenii elevi, profesori sau părinţi interesaţi de istorie, o recomandare din toată inima „de român” a Zodierului: O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri. Nu, nu seamănă cu un manual, dar tocmai aici e avantajul. E o istorie povestită de un om care are har. L-aţi văzut măcar o dată pe Neagu Djuvara la televizor: farmec irezistibil, umor,  naturaleţe şi modestie, dublate de cunoştinţe temeinice, vizini panoramice ale istoriei şi găsirea cuvântului potrivit. Un personaj, ce mai! Vă închipuiţi aşadar cum e ca un asemenea om să-ţi povestească istoria propriului popor. Din carte plină de date şi evenimente seci, „obiective”, iese ceea ce G. Călinescu numea „ştiinţă inefabilă şi sinteză epică”. Nimic trucat, aici, pentru că, spune Neagu Djuvara, liceenii au destulă minte ca să nu li se ofere mincinoase imagini trandafirii. Veţi găsi detalii palpitante şi veţi fi antrenaţi în şuvoiul povestirii ca-ntr-un thriller. Aşa, să tot înveţi! spune cu invidie Zodierul.
Neagu Djuvara, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, ed. a V-a, revăzută


OCTOMBRIE
Angela Anais Juana Antolina Rosa Edelmira Nin y Culmell, acesta e numele întreg al scriitoarei americane de origine franceză care semnează Anaïs Nin. Iar iubiţii ei faimoşi, în genere scriitori, sunt măcar tot atâţia câte prenume a primit ea la naştere. În cartea acestei luni, recomandată numai gemenilor care nu sunt excesiv de pudici, fiindcă e un jurnal al trăirilor erotice necenzurate, veţi găsi povestea dragostei ei din 1931-32 pentru scriitorul Henry Miller, dar şi pentru soţia acestuia, June. De ce nu e cartea aceasta pornografică, deşi are lucruri de o îndrăzneală puţin obişnuită, care v-ar putea face să roşiţi? Pentru că sensul şi efectul ei sunt estetice, pentru că e scrisă de o mare scriitoare şi pentru că literatura nu are tabuuri, depinde cum scrii, nu ce scrii. Seamănă, mai degrabă cu o pătrundere psihanalitică (Anaïs a lucrat ca psihanalist amator şi a cunoscut mari psihanalişti, dintre care unul, René Allendy, e prezent în acest jurnal), o intrare în tainiţele propriului psihic. E o încercare de a aduce la suprafaţă lucruri pe care nu oricine e în stare să le înţeleagă. Dar zodiile i-au dotat bine pe gemeni la capitolul înţelegere.
P.S. În cartea lunii iulie, la p.58, găsiţi şi parfumul „Anaïs Anaïs”.
Anaïs Nin, Henry şi June, Din Jurnalul dragostei necenzurat, trad. Luana Schidu, Colecţia „Raftul Denisei”


NOIEMBRIE
Gemenii studioşi ştiu probabil când s-a născut Lucian Blaga, măcar pentru că are o poezie dedicată satului natal, Lancrăm, al cărei titlu este chiar data lui de naştere, 9 mai 1895: „Sat al meu, ce porţi în nume / sunetele lacrimei...”. După rânduiala zodiilor este, aşadar, taur. Dar în cultură imaginea lui este dublă, la fel ca-n zodia dumneavoastră: poet şi filozof. Şi nicăieri nu se vede atât de limpede această îngemănare, ca în aforismele lui. Cartea pe care v-o propune zodierul le culege de ici, de colo, din toată opera blagiană. Veţi vedea cum gândul abstract este concretizat prin formule care ilustrează parcă teoria lui asupra genezei metaforei (cu cele două variante, plasticizante şi revelatorii). Iată, de pildă, ce spune despre Hegel: „Dirijorul în tact de trei al celei mai mari orchestre. Care orchestră este însuşi Dumnezeu.” Desigur, un pic de filozofie trebuie să ştii ca să înţelegi „tactul de trei”. Şi un pic de poezie, ca să înţelegi aforismul: „Tăcerea este umbra unui cuvânt”. Zodierul se gândeşte că aceasta e numai varianta bună a tăcerii, tot mai rară în ziua de azi. Sau, un pic de actualitate: „În mizeria cotidiană a condiţiilor umane de astăzi, a răspunde realităţii cu o idee înseamnă curaj”. Şi pentru final: „Eşti tânăr atâta timp cât admiri şi în măsura în care admiri”. Ca dumneavoastră.
Lucian Blaga, Aforisme, Text stabilit şi îngrijit de Minica Manu

DECEMBRIE
De când n-aţi mai răsfoit albume de artă? Dacă vă plac rafinamentul şi modestia specific japoneze un splendid cadou de Crăciun pentru dumneavoastră, este Hokusai. Zodierul a fost cucerit de ce spune despre vârste acest formidabil artist: că, deşi a făcut schiţe după natură de la 6 ani, abia de la 50 (!) a început să aibă o anume notorietate, dar că nimic din ce a făcut până la 70 nu merită cu adevărat atenţie. Avea 86 de ani când se gândea că are şanse, cu adevărat, să înţeleagă lumea şi pictura, şi avea planuri pentru ce va face pe la 130, 140 de ani. A murit la 89, dar a rămas cel mai mare artist plastic japonez din toate timpurile, un maestru neîntrecut al stampei. Peisagist, dar şi pictor al vieţii de zi cu zi, are unele imagini de neuitat: de pildă ţaranii care trec pe un pod suspendat la p. 65, sau un fel de Sfânt Gheorghe japonez omorând un balaur japonez, la p. 72. Culorile se îmbină ca-n vis, iar imaginea se completează cu textul din care veţi afla multe despre viaţa japonezilor. O bucurie pentru ochii dumneavoastră, dacă vreţi să-i clătiţi de tot urâtul lumii de azi. Un detaliu: pe Hokusai îl mai cheamă Katsushika. Cum vi se pare?
La mulţi ani!
C. J. Holmes, Katsushika Hokusai, Album, trad. Laurenţiu Zoicaş

 

                                                 

 

 
Video ERUDIO: 
 
Video ERUDIO: 
 Neagu Djuvara - Declinul civilizaţiei occidentale. Noi încotro?
Neagu Djuvara
Declinul civilizaţiei
occidentale. Noi încotro?

la Întâlnirea ERUDIO
din 11 noiembrie 2009
 
Video ERUDIO: 
 Andrei Plesu - La ce (mai) e buna cultura?
Andrei Pleşu
La ce (mai) e bună cultura?

la Întâlnirea ERUDIO
din 11 februarie 2010
 
Video ERUDIO: 
 Horia-Roman Patapievici - Despre Expresivitate
H.R. Patapievici
Despre Expresivitate

la A Treia Conferinţă de
Leadership Creativ
 
Recomandare Specială
Ioana PÂRVULESCU
Ioana Parvulescu
recomandă
Horoscop Literar
 
 
 
 
 
 
 
 
Parteneri
Maastricht School of Management
Artmark - Institutul de Management al Artei
Avenor College
Parteneri Media
CariereRadio Guerilla 24 FUNWall Street
   
Site de Adrian Pop © 2005 -  ERUDIO