ERUDIO - EXPRESIA EDUCAŢIEI
 Carta ERUDIO  |  Statut 
Programe:   ERISMA |  ÎNTÂLNIRI |  WORKSHOP |  ATELIERE   ELUMNI 
 Contact 
Erudio Recomandă : Horoscop Literar

capricorn
21 decembrie-19 ianuarie


Capricorn


„Cum? Gândiţi oare că atâtea mii de stele strălucesc pe degeaba?” se mira Seneca, unul dintre filozofii care credeau că astrele influenţează destinul omului. „Urmez multitudinea înşiruirii de stele în cursa lor circulară” spunea Ptolemeu, atent deopotrivă la ce se întâmplă pe bolta mişcătoare şi la ce se întâmplă pe Pământ. În schimb, Schopenhauer vedea în astrologie o dovadă a „subiectivităţii jalnice a oamenilor”, care raportează cursa astrelor în univers „la micul lor eu” şi pun în relaţie cerul plin de constelaţii cu pământul plin de ticăloşi.

Cu capul în stele şi cu ochii în carte, Zodierul schimbă foaia de calendar, după mirările omului modern: „Cum? Gândiţi oare că atâtea mii de cărţi strălucesc pe degeaba?”  Fie ca în anul care vine să fiţi sănătoşi, veseli, ocrotiţi de cărţi şi de astre deopotrivă.

                                                Zodier

IANUARIE
V-ar fi plăcut ca, în loc să vă epuizaţi timpul şi energiile cu pitorescul lumii în care trăim, capricorni şi Zodieri deopotrivă, să fiţi aşi în matematică şi fizică, şi să vă ocupaţi numai de năstruşniciile Universului? V-ar fi plăcut să înţelegeţi atât de bine teoriile lui Einstein şi Heisenberg, încât să puteţi merge un pas mai departe? V-ar fi plăcut să înţelegeţi deopotrivă macro- şi microcosmosul, relativitatea generală şi cuantele? Dacă, la asemenea întrebări, vă ispiteşte măcar umbra unui da, cartea cu care vă puteţi începe frumos anul este Universul elegant. Se citeşte ca un thriller. E vorba de ultima teorie care face ravagii în lumea fizicienilor şi pare capabilă să dea o explicaţie generală a tuturor fenomenelor din univers, o explicaţie la care visa şi Einstein, luminoasă şi...elegantă : teoria supercorzilor (n-o luaţi la superlativ, deşi n-aţi greşi prea mult). Este scrisă în aşa fel încât să fie accesibilă „acelor cititori fără vreo pregătire specială în domeniul matematicii şi fizicii”. Partea a III-a, Simfonia cosmică, spune că „totul este muzică” (nu e o simplă metaforă) şi că trăim într-o lume cu „mai multe dimensiuni decât putem vedea”. Ca să le-ntrezăriţi, trebuie să citiţi, spune horoscopul.
Brian Greene, Universul elegant. Supercorzi, dimensiuni ascunse şi căutarea teoriei ultime, trad. de Dragoş Anghel şi Anamirela-Paula Anghel

FEBRUARIE
Când veţi ieşi din universul super al lunii ianuarie, sunteţi invitaţi direct în sau la Cercul mincinoşilor. A fost odată un bătrân care citea tot timpul. Întrebat de un tânăr de ce o face, a răspuns că vrea să ajungă în rai. Bătrânul a murit, iar tânărul şi-a văzut de viaţă şi a trecut prin multe încercări: a întâlnit tâlhari (inclusiv din cei care-ţi fură inima), monştri, taine, ispite şi, într-un târziu, obosit, a ajuns în vârful unui munte, unde se afla o peşteră. În peşteră a dat de bătrânul de odinioară şi a înţeles că nimerise în rai. Bătrânul, tot cu cartea în mână! După ce ţi-ai petrecut toată viaţa citind ca să ajungi în rai, cum se face că, iată, chiar şi-aici, tot mai citeşti? l-a întrebat tânărul. Da, dar aici, a răspuns bătrînul, am ajuns să şi înţeleg ce citesc.
Iată o faţă a raiului despre care capricornii cu ochelari ştiu câte ceva. Prefaţa lui Jean-Claude Carrière este, la rândul ei, o minunată poveste despre poveste pe care nu trebuie să o „săriţi“, chiar dacă dumneavoastră (înrudiţi cu caprele şi unicornii) vă pricepeţi binişor la salturi.
Jean-Claude Carrière, Cercul mincinoşilor. Poveşti filozofice din toată lumea, trad. de Brânduşa Prelipceanu

MARTIE
Pe fila precedentă aţi primit acreditarea pentru Cercul mincinoşilor, ceea ce poate să vă creeze, în lumea judecăţilor pripite în care trăim, o faimă greşită. Zodierul ştie că, dacă minţiţi, o faceţi în scopuri bune, aşa că vă dă drept alibi literar un titlu: Adevărul minciunilor. Este cea mai scurtă definiţie a ficţiunii: o minciună adevărată. În cartea numită astfel chiar aşa ceva veţi găsi: romane comentate de un romancier, şi nu de unul oarecare, ci de Mario Vargas Llosa însuşi. O călătorie din capodoperă în capodoperă, din Veneţia lui Thomas Mann până la Dublin-ul lui Joyce, de la Gatsby al lui Scott Fitzgerald la IvanDenisovici (găsiţi cartea lui Soljeniţîn la vecinii din stânga, vărsătorii), de la suprarealista Nadja a lui Breton sau de la realista nimfetă Lolita a lui Nabokov, la frumoasele somnoroase ale lui Kawabata (romanul Frumoasele adormite se află în calendarul de la vecinii dumneavoastră din dreapta, săgetătorii) şi câte altele. O călătorie de iniţiere în lumea noastră şi cărţile ei, în care veţi stabili un adevăr nemincinos: într-o carte bună există, ca în vasele comunicante, câtă literatură, atâta viaţă. Ba mai mult: „Literatura ne prelungeşte viaţa“, ne dă alternative. Ceea ce e atât de plăcut...
Mario Vargas Llosa, Adevărul minciunilor, trad. de Luminiţa Voina-Răuţ, „Seria de autor Mario Vargas Llosa”

APRILIE

Pentru că Paştele cade în miezul lunii aprilie, pe 19 cel ortodox, pe 12 cel catolic şi cel protestant, nimic mai potrivit decât Crezul şi Tatăl nostru în 10 limbi: română, greacă, latină, engleză, germană, franceză, italiană, spaniolă, maghiară, rusă. Iată cum sună în franceză cea mai cunoscută rugăciune creştină:
Notre Père qui es aux cieux,
que ton nom soit sactifié,
que ton règne vienne,
que ta volonté soit faite sur terre comme au ciel.
Donne-nous aujourd’hui
notre pain de ce jour.
Pardonne-nous nos offenses, comme nous pardonnons aussi
à ceux qui nous ont offensés.
Et ne nous soumet pas à la tentation,
mais délivre-nous du Mal. Amen.
Şi totuşi Zodierul ar vrea să vă ducă à la tentation cu această splendoare de carte apărută ca un album de buzunar, cu acuarelele regretatului Horia Bernea. Aşezaţi-o „cu credinţă, căpătâi”. Şi fie ca tot răul şi toate relele din viaţa capricornilor să dea înapoi în faţa atâtor rugi.
Crezul. Tatăl nostru – în zece limbi. Cu acuarele de Horia Bernea

MAI
Sărind din lună-n lună şi din carte-n carte cu o agilitate specifică zodiei,  
iată-ne intraţi bine în primăvară. Luna mai e garnisită cu cel mai potrivit decor pentru apariţia lui Don Juan, deşi, la drept vorbind, el are program non-stop, adică e indiferent la anotimp şi peisaj. Lăsând gluma deoparte, un (alt) spaniol, Gregorio Marañón, merge pe urmele istoriei reale a înflăcăratului amant. Surpriza cea mare nu este că totul începe într-o mănăstire (fiindcă extazul mistic a fost adesea comparat cu cel erotic), ci ideea că Don Juan a fost îndrăgostit cu adevărat şi că a avut o iubită. Cine e? Au fost ei amanţi vreodată? N-o să vă strice tocmai Zodierul surpriza lecturii, asemenea acelor înşi stângaci care îţi spun la un film poliţist numele criminalului. Vă poate dezvălui însă o frază din capitolul concluziv, Iertarea Seducătorului: „Aşa gândesc eu despre Don Juan şi despre legenda lui: şi anume că atitudinea-i în faţa iubirii trădează un instinct nehotărât, nicidecum ideea proverbială a bărbatului desăvârşit”. Urarea lunii: fie dragostea cu voi!
Gregorio Marañón, Don Juan. Originea legendei, trad. de Mihai Cantuniari

IUNIE
După ce vor fi descoperit taina lui Don Juan (fie şi numai răsfoind în librărie volumul), e poate bine pentru Weltanschauungul capricornilor să accepte că, totuşi, există destule lucruri menite să rămână mereu „sub pecetea tainei”. Ne-ar surprinde să nu ştiţi proza lui Mateiu Caragiale astfel intitulată, după cum ne-ar surprinde să nu ştiţi că prenumele lui se pronunţă corect fără u final. Dar iată ce vă propune Zodierul: recitiţi-o cu alţi ochi (atenţie şi la notele de subsol), urmărind nu atât taina, cât un singur personaj, pe Conu Rache, detectiv din alte vremuri. Să recapitulăm: e un cititor rafinat, iubeşte cărţile cu patimă, a strâns vreo două mii (le împrumută numai pe cele pe care nu le preţuieşte), are un cod moral strict cu sine, dar deloc rigid în ce priveşte ale vieţii valuri, crede că lumea are zone de umbră, ştie că nu orice mister are dezlegare ca-n romane, e capabil de mari sacrificii pentru bunul mers al lucrurilor în ţara lui, nu e coruptibil pentru că are avere, e de o discreţie care impune respect, deşi are arta – şi cunoaşte plăcerea – de a povesti. Un oftat final e inevitabil: Mais oú sont les policiers d’antan?
Mateiu Caragiale, Sub pecetea tainei, Colecţia „Cartea de pe noptieră”.

IULIE
În timp ce colegii dumneavoastră pleacă poate în Grecia, dumneavostră îl aveţi în faţă pe grecul etern, dens ca o esenţă de parfum de Elada: Zorba. Nu vă gândiţi la filmul lui Cacoyannis, deşi Anthony Quinn (mexican de origine, nu grec), face aici rolul vieţii lui. Luaţi cartea şi citiţi povestea lui Zorba, aşa cum a scris-o Kazantzakis. Un suflet mare cât lumea, un bărbat care trăieşte ca o oală sub presiune, o bucurie de om. „În epocile primitive ar fi fost şef de trib”. De un omenesc atât de cuceritor încât, la sfârşitul cărţii, vă veţi trezi că aveţi un nou prieten. Replicile grecului au naturaleţe, forţă, înţelepciune, umor şi experienţa vieţii.
Cretanul Kazantzakis (prieten cu Panait Istrati), numit „Homer al Greciei moderne”, şi-a publicat acest roman (titlul real e Viaţa şi peripeţiile lui Alexis Zorbas), abia la 63 de ani. El are la bază un fragment autobiografic: în cursul unui pelerinaj la muntele Athos, în 1916, autorul îl cunoaşte pe Gheorghios Zorbas, alături de care încearcă să dea drumul unei mine de lignit în Pelopones. E un eşec al afacerii, dar un triumf al prieteniei, al literaturii şi al unui om care a fost.
Nikos Kazantzakis, Zorba Grecul, trad. de Elena Lazăr, Colecţia „Raftul Denisei”

AUGUST
Aţi văzut luna trecută cum poţi să fii grec, iar dacă aţi plâns la final nu e deloc ruşine. E timpul să vedeţi Cum să fii englez şi cum să fii străin în Anglia, dar de data aceasta cu râsul pe buze de la început până la sfârşit, cum i s-a întâmplat şi Zodierului. Prima observaţie a autorului: „Când spun Anglia, oamenii vor să spună când Marea Britanie, când Regatul Unit, când Insulele Britanice – dar niciodată Anglia”. Născut în Ungaria, George Mikes, autorul manualului, a sosit în 1938 la Londra şi n-a mai plecat. Iar observaţiile lui din 1946, din prima versiune a cărţii (care a avut 30 de ediţii!) sunt, în bună măsură, valabile şi astăzi, cel puţin pentru ochiul nostru, al continentalilor. De pildă, dacă doriţi să vorbiţi engleza pe-nţeles, iată un sfat: „Cel mai uşor puteţi da impresia că aveţi un accent bun sau nici un fel de accent străin dacă ţineţi în gură o pipă neaprinsă, mormăiţi printre dinţi şi vă terminaţi toate propoziţiile cu întrebarea: «Nu-i aşa? Isn’t it?» Oamenii n-or să înţeleagă mare lucru, dar sunt obişnuiţi cu asta şi le veţi face o impresie excelentă.”  Sfatul e bun pentru domnii capricorni, dar nu şi pentru capricorniţe (cazul Zodierului, care e aici undercover). Un alt sfat: acceptaţi întotdeauna ceaiul, fie şi-n miez de august.
George Mikes, Cum să fii englez, trad. de Elena Ciocoiu, Colecţia „Râsul lumii”


SEPTEMBRIE
La început de septembrie viaţa e vis, mai mult decât oricând, isn’t it? Sau, altfel spus, viaţa e spectacol, e iluzie, e teatru. (Nu fiţi răutăcioşi, replicând că la noi e mai degrabă circ). Zodierul nu citeşte cu uşurinţă teatru, dar de data asta s-a lăsat cucerit, cum veţi fi şi dumneavoastră. Cele cinci piese ale lui Vlad Zografi sunt o metaforă a lumii din mai multe perspective: Atelier: despre „roluri” şi „scene”, Curăţenie, despre conştiinţă şi politică, Crima din strada Uranus, în cheie comică, despre ce se poate şti sau nu (Zodierul o recomandă oricărui regizor, succes garantat!), America şi acustica, despre moarte, Domnul vrea să ştie tot, despre raportul om-Dumnezeu şi, nu în ultimul rând, dragoste. O literatură-spectacol, cu replici ca nişte jerbe de scântei, un joc inteligent. Îţi vine să-ţi iei imediat bilet, să te îmbraci frumos şi să porneşti spre teatru. Rămâne de văzut spre care.
Vlad Zografi, America şi acustica, teatru.


OCTOMBRIE
„Cine, din noi, e jignit când suntem jigniţi?” „Toate femeile încărcate cu sacoşe seamănă între ele.” „A-ţi trăi viaţa şi a ţi-o face. Necazul e că viaţa, cum ţi-o trăieşti, aşa ţi-o faci.” „De ce ne simţim importanţi când înţelegem ceva sau când ne exprimăm?” „Dacă am şti când nu pierdem timpul!”
Pe drept cuvânt cititorul va fi clătinat din cap şi se va fi întrebat (eminescian), prin capul cărui muritor trec asemenea gânduri? Din fericire, Zodierul, care e aici ca modestă călăuză, vă poate răspunde: Alexandru Dragomir. Dacă tot nu ştiţi despre cine e vorba, iată: un filozof clandestin, cunoscut doar de câţiva privilegiaţi, care a murit în 2002, fără să fi publicat ceva şi, mai ales, fără ideea de a publica vreodată. După moarte au ieşit la iveală o seamă de manuscrise care dovedesc că Dragomir gândea de dragul de a gândi, gândea cu bucurie – o artă pe cale de dispariţie în lumea de azi. Gândea ca şi cum ar fi primul om din lume care gândeşte, deşi în buna tradiţie a marilor gânditori. Scoase la iveală de Gabriel Liiceanu, caietele lui, transcrise cu migală, se publică de câţiva ani încoace. Încă de anul trecut l-au descoperit şi francezii, pe care filozoful român i-a cucerit (e publicat la Vrin, o faimoasă editură axată pe filozofie). Sfatul astrelor: citiţi încet, delectaţi-vă cu fiecare gând!
Alexandru Dragomir, Seminţe, ediţie îngrijită de Gabriel Liiceanu şi Bogdan Mincă

NOIEMBRIE
În primăvara lui 2008 a murit Monica Lovinescu, fiica lui E. Lovinescu şi vocea critică (în cel mai larg sens al cuvântului critic, de la Europa liberă). Din ce e făcută viaţa Monicăi Lovinescu, povestită de ea însăşi? Din memorie, din opţiunea pentru luciditate, din umorul proaspăt, din redutabila capacitate de a observa detalii şi de a înţelege întregul, din modestie, dintr-un bob-două de maliţie şi o enormă dragoste de oameni – cel mai iubit dintre ei se numeşte Virgil Ierunca – din portrete iuţi, în aqua forte (cele mai pitoreşti: Stéphane Lupasco, Yvonne Rossignon, Jean Pârvulescu), din cea mai concisă şi mai exactă definire a lui Cioran: „un om cu o umbră care nu-i seamănă“, din suferinţe relatate fără lacrimă, din curaj şi energie (începând de la aventurile de-a dreptul cinematografice ale plecării din ţară), din exil („o paranteză ce-mi va confisca întreaga existenţă“), din experienţa răului depăşită frumos. Încercarea cea mai grea pentru un scriitor este, probabil, să descopere firul poveştii din care e făcut el însuşi, să descâlcească ghemul, să ştie ce să păstreze. Pagina e pe-alocuri atât de caldă, încât îţi încălzeşte mâna în care ţii cartea. Şi toată această comoară e pentru dumneavoastră, acum, în sumbrul noiembrie.
Monica Lovinescu, La apa Vavilonului, Colecţia „Memorii /Jurnale / Convorbiri”

DECEMBRIE
Fiţi fericiţi, răsfăţaţi-vă în tăcere şi tihnă. Nu sunt numai urările de sfârşit de an ale Zodierului, ci şi capitole din Cartea de căpătâi a hedonismului, cu care puteţi sfârşi cum trebuie clepsidra lui 2009 şi s-o întoarceţi, plină, pentru 2010. Spre deosebire de alţii, care-i cred pe capricorni un fel de pustnici aşezaţi pe vârf de stâncă, Zodierul ştie că, dimpotrivă, preţuiţi „arta liniştii şi a plăcerii“ şi că ştiţi să transformaţi camera cea mai austeră într-un spaţiu cald şi primitor. Cartea e scrisă uşor, deşi arta cu pricina e dificilă. Poate de aceea veţi găsi aici panseuri ale unor oameni cu minte luminoasă, de la Lao-Zi, Esop şi Platon la Carl Gustav Jung, să zicem. Dar şi o mulţime de informaţii strict istorice, plus gânduri frivole ale unor oameni cu mult umor, ca Oscar Wilde sau George Bernard Shaw. Zodierul vă dă, ca aperitiv un un proverb chinezesc: „Cine e zgomotos pe dinafară e gol pe dinăuntru”. Iar pour la bonne bouche, un Mark Twain care nu trebuie luat foarte... personal: „Prieteni buni, cărţi bune şi conştiinţă somnoroasă : aşa arată viaţa ideală”. La mulţi ani!
Michael Flocker, Cartea de căpătâi a hedonismului. Arta liniştii şi a plăcerii, trad. de Dana Ligia Ilin, Colecţia „Practic”.

 

                                                 

 

 
Video ERUDIO: 
 
Video ERUDIO: 
 Neagu Djuvara - Declinul civilizaţiei occidentale. Noi încotro?
Neagu Djuvara
Declinul civilizaţiei
occidentale. Noi încotro?

la Întâlnirea ERUDIO
din 11 noiembrie 2009
 
Video ERUDIO: 
 Andrei Plesu - La ce (mai) e buna cultura?
Andrei Pleşu
La ce (mai) e bună cultura?

la Întâlnirea ERUDIO
din 11 februarie 2010
 
Video ERUDIO: 
 Horia-Roman Patapievici - Despre Expresivitate
H.R. Patapievici
Despre Expresivitate

la A Treia Conferinţă de
Leadership Creativ
 
Recomandare Specială
Ioana PÂRVULESCU
Ioana Parvulescu
recomandă
Horoscop Literar
 
 
 
 
 
 
 
 
Parteneri
Maastricht School of Management
Artmark - Institutul de Management al Artei
Avenor College
Parteneri Media
CariereRadio Guerilla 24 FUNWall Street
   
Site de Adrian Pop © 2005 -  ERUDIO