ERUDIO - EXPRESIA EDUCAŢIEI
 Carta ERUDIO  |  Statut 
Programe:   ERISMA |  ÎNTÂLNIRI |  WORKSHOP |  ATELIERE   ELUMNI 
 Contact 
Erudio Recomandă : Horoscop Literar

berbec
21 Martie - 20 Aprilie


Berbec


„Cum? Gândiţi oare că atâtea mii de stele strălucesc pe degeaba?” se mira Seneca, unul dintre filozofii care credeau că astrele influenţează destinul omului. „Urmez multitudinea înşiruirii de stele în cursa lor circulară” spunea Ptolemeu, atent deopotrivă la ce se întâmplă pe bolta mişcătoare şi la ce se întâmplă jos, pe pământ. În schimb, Schopenhauer vedea în astrologie o dovadă a „subiectivităţii jalnice a oamenilor”, care raportează cursa astrelor în univers „la micul lor eu” şi pun în relaţie cerul plin de constelaţii cu pământul plin de ticăloşi.

Cu capul în stele şi cu ochii în carte, Zodierul schimbă foaia de calendar, după mirările omului modern: „Cum? Gândiţi oare că atâtea mii de cărţi strălucesc pe degeaba?”  Fie ca în anul care vine să fiţi sănătoşi, veseli, ocrotiţi de cărţi şi de astre deopotrivă.

                                                Zodier

 

                                                 

IANUARIE
Început de an, început de zodiac. Aţi observat, desigur, cu fineţea dumneavoastră confirmată de astre, că nu orice început e frumos. De pildă, nimic mai neplăcut decât debutul unei săptămâni de lucru, celebra zi de luni. Dar nimic mai plăcut decât începutul dragostei, momentul declicului. Însă ce vi se propune dumneavoastră pentru această intrare în 2009 este nici mai mult nici mai puţin decât începutul lumii, teoria big-bang-ului, a marii explozii, care, după cum ştiţi, e în curs de verificare. Istoria marilor idei ştiinţifice este mai pasionantă decât orice bătălie. Aşa e şi în cartea lui Simon Singh, care vă vorbeşte pe-nţeles. Veţi vedea că există oameni de ştiinţă care practică gânduri extreme, aşa cum unii dintre colegii dv. de zodiac practică sporturi extreme. Şi vieţile lor sunt spectaculoase.
Uităm prea des de lucrurile fundamentale ale existenţei, între care, de pildă, călătoria noastră “gratuită” anuală în jurul soarelui. Plină de suspans cartea lui Simon Sing – imagine a lumii de la mituri până la ultimele experimente din fizică – vi le reaminteşte. Urarea Zodierului: un bun început!
Simon Singh, Big bang. Originea universului, trad. de Vlad Zografi

FEBRUARIE
“Mai citeşte cineva Novalis, azi?” l-a întrebat un coleg pe Zodier, chiar când se pregătea să vi-l recomande. Şi-atunci Zodierul, căruia firea, mai mult decât meseria, îi cere să fie perfect cinstit, a răspuns: „Eu l-am citit şi mi-a plăcut. Apoi l-am recitit şi mi-a plăcut mai mult”. S-a gândit şi-a adăugat: „L-a citit şi Dan C. Mihăilescu, care l-a prezentat la televizor!” Dacă argumentele nu vă ajung, iată încă vreo două-trei: cartea conţine concentrate de gând, schiţe de gând, fragmente, aforisme, meditaţii filtrate, care nu necesită o atenţie susţinută şi au avantajul de a te plimba prin lumi extrem de variate. Unele şocante. Iată ce-i trecea prin cap lui Novalis: „Un om desăvârşit este un popor în mic”. Sau: „Despre relaţia dintre Vechiul şi Noul Testament – caracterul domestic al primului şi cosmopolitismul ultimului”. Nu-i aşa că te pune pe gânduri? Sau, un panseu în ton cu horoscopul: „Nici hazardul nu este impenetrabil. Îşi are şi el regularitatea lui”. Îl puteţi verifica pe cele 12 zodii literare. Pe copertă, portretul lui Novalis de Victor Brauner!
Novalis, Între veghe şi vis. Fragmente romantice, selecţie, traducere, prefaţă, note şi comentarii de Viorica Nişcov

MARTIE
Se apropie ziua dumneavoastră. Să ne pregătim din timp. O sticluţă de parfum nu vă putem oferi direct (poate că horoscopul îi inspiră totuşi pe cei apropiaţi). Există însă o poveste pe care trebuie s-o aveţi neapărat în casă: despre, ei, da... despre un nas. Unul care nu e ca oricare altul, unul în stare să simtă mirosul pietrelor, al noului, al vechiului, al apei, al femeilor frumoase aflate la mare depărtare. Pe purtătorul nasului îl cheamă Jean-Baptiste Grenouille (mai pe româneşte „Broscoi”). Trupul său nu are nici un fel de miros, posedă, în schimb, un dar olfactiv cum ar putea avea doar câinii. Ca orice nas la locul lui, Grenouille e lipsit cu desăvârşire şi de sentimente (câtă deosebire faţă de berbeci!). E genial şi odios, şi e capabil de crimă. După ce citeşti cartea te trezeşti în altă lume: o lume în care aromele devin puternice, primejdioase şi pline de sens. Nu simţiţi deja în nări parfum de carte bună?
Patrick Süskind, Parfumul, trad. de Grete Tartler, colecţia  „Cartea de pe noptieră”.

APRILIE
Pentru că Paştele cade în miezul lunii aprilie, pe 19 cel ortodox, pe 12 cel catolic şi cel protestant, nimic mai potrivit decât Crezul şi Tatăl nostru în 10 limbi: română, greacă, latină, engleză, germană, franceză, italiană, spaniolă, maghiară, rusă. Iată cum sună (sau arată) în greacă cea mai cunoscută rugăciune creştină:
ROG A SE COMPLETA DE LA TEHNIC CU TATĂL NOSTRU ÎN GREACĂ
Nu ne duce pe noi în ispită... Şi totuşi Zodierul ar vrea să vă ducă în ispită cu această splendoare de carte apărută ca un album de buzunar, cu acuarelele regretatului Horia Bernea. Aşezaţi-o „cu credinţă, căpătâi”. Şi fie ca tot răul din viaţa berbecilor să dea înapoi în faţa atâtor rugi.
Crezul. Tatăl nostru – în zece limbi. Cu acuarele de Horia Bernea

MAI
Prin tradiţie literară, primăvara trebuie să fie cu dragoste. Luna mai fără dragoste ar fi la fel de ciudată ca o turmă de oi fără berbec sau ca un berbec fără bucle la urechi. N-o să strice tocmai Zodierul ordinea dintotdeauna stabilită a lucrurilor şi sentimentelor. Aşa că, iată: O iubire la Tibru, adică la Roma. Este romanul unei familii germane (mama, tata şi cei doi copii: Lisa şi Sebastian) obligată să se mute, în 1968, în oraşul către care, se zice, duc toate drumurile. Sebastian, care descoperă un peisaj nou, o vârstă nouă, o limbă nouă şi un trecut vechi, cam problematic, este naratorul plin de candori şi umor al istoriilor de familie.
Şi drumurile autorului au dus la Roma: Jan Koneffke, născut la Darmstadt în 1960, a avut, la 35 de ani o bursă la Roma, unde s-a îndrăgostit de o româncă (zodiile au vrut ca ei să se căsătorească). Citit invers, Romaamor, şi iată-ne iar, după o spirală de corn de berbec, în locul de unde am plecat la început de mai.
Jan Koneffke, O iubire la Tibru, trad. de Nora Iuga, Colecţia „Raftul Denisei”

IUNIE
V-aţi întrebat vreodată ce e un intelectual? Zodierul are câteva definiţii pozitive, optimiste, cu observaţia pesimistă că nimeni nu e intelectual 24 de ore din 24, şapte zile pe săptămână. Paul Johnson, jurnalist şi istoric britanic, dovedeşte că multor intelectuali li se potriveşte o definiţie cam descurajantă: inşii pentru care ideile sunt mai importante decât oamenii. Sau: cei care iubesc omenirea, dar nu pe fiecare om în parte. De la Jean-Jacques Rousseau la Sartre, de la Shelley la Bertrand Russell, de la Marx la Brecht, intelectualii din carte sunt, din păcate, pe măsura definiţiei negative. Cutare e „un nebun interesant”, cutare „o inimă de gheaţă”, altul „un ghemotoc de blană şi cerneală”. Ştiaţi că Marx n-a pus în viaţa lui piciorul în vreo filatură, fabrică, mină, deşi a vorbit în numele muncitorilor, îndemnându-i cât a putut  la violenţă? Cartea e zguduitoare prin toate detaliile biografice puse faţă-n faţă cu opera. O să aveţi nişte surprize cât toate zilele. Iar dacă sunteţi, Doamne fereşte, şi intelectual, nu vă rămâne decât să vă faceţi un mic examen de conştiinţă. Cine citeşte mai desluşit gândeşte, zice horoscopul.
Paul Johnson, Intelectualii, trad. de Luana Stoica

IULIE
După ce aţi citit cartea de pe fila lui cireşar, o pauză intelectuală e binevenită. Aşa că vă puteţi dedica artei culinare („O bună carte de bucate e o nouă treaptă de marmură în suişul spre civilizaţie”, spunea Păstorel)  cu Cecilia Maria Zapan, mai cunoscută sub numele de Sanda Marin. Reţetele cu titluri intimidante (supă cu turnăţei, supă cu frecăţei cu găluşte de creier, ca să nu vorbim de pilaf de prepeliţă, de şarlotă de ciocolată pralinată sau blanc-manger de migdale) par deodată simple, la fel de simple ca teoria relativităţii „pe înţelesul tuturor”. Poate că Zodierul, de gen feminin, dar fără prea mult exerciţiu la cratiţă, exagerează. Cartea e bună şi pentru începători şi începătoare. Dacă sunteţi debutanţi, faceţi după reţetă Ochiuri la capac. Nu vă credeţi experţi, şi aici sunt secrete şi etape; ştiaţi, de pildă, că sarea se pune numai pe albuş? Pe gălbenuş ar fi inestetică. La final, o listă de meniuri delicioase pentru fiecare lună. Iată unul, de sezon: felul întâi, spanac cu brânză la cuptor (doar suntem în luna lui cuptor), felul doi, pui cu dovlecei în floare şi, ca desert, omletă cu vişine. Poftă bună!
Sanda Marin, Carte de bucate – ediţie integrală. Nota Zodierului: ediţiile comuniste au fost cenzurate, lesne de înţeles din ce motiv!

AUGUST
După episodul frivol de lângă bucătăria lunii lui cuptor sau invers, de lângă cuptorul din luna bucătăriei, să revenim, în august, la lucruri dintre cele mai serioase, ca râsul. Aţi observat că râsul şi chiar surâsul pierd teren, pe zi ce trece? Dacă porniţi în căutarea râsului pierdut, Zodierul vi-l recomandă drept călăuză de mare încredere pe Teodor Baconsky. A râs Isus? Se cuvine să privim cu surâs la lucrurile sfinte? Este omul un zoon gelastikon? Un homo ridens în Valea plângerii? Care este rostul tainic al râsului şi câte feluri de a râde există? Iată doar o frază de răspuns despre râsul rău: „Flecarul se plictiseşte de sine însuşi, uită de rugăciune şi se exteriorizează, neglijând obligaţiile singurătăţii. Căci, aşa cum există un râs binevenit şi unul vătămător [...] tot astfel va exista şi o tristeţe bună şi una vătămătoare”. Cât despre râsul bun, Zodierul ştie din experienţă proprie că cine râde cum trebuie (fără mânie şi părtinire) e salvat. Vorba autorului: „Râsul dă de gândit”. E timpul să-l gândiţi şi să-l practicaţi din nou.
Teodor Baconsky, Râsul patriarhilor. Eseu despre râs în patristica greacă, trad. de Marina Vazaca, prefaţă de Michel Meslin

SEPTEMBRIE
„Einstein a declarat ieri că noua bombă H va provoca dispariţia vieţii de pe suprafaţa globului. Gândit la asta, dar destul de puţin.”, scrie Julien Green la 14 februarie 1950. Nici nu-i trece prin cap Zodierului să prevestească asemenea catastrofe, la care antenele răsucite ale berbecilor ar vibra de indignare, dimpotrivă, vrea să arate că ideea, frecvent rostită azi, nu e tocmai nouă. E vorba mai degrabă de o modă retro. Nu e nouă nici ispita de a spune eu şi nici plăcerea de a te povesti pe tine însuţi, despre care toţi locuitorii zodiacului ştiu câte ceva. O veţi putea găsi cu folos într-unul din cele mai celebre jurnale, cel al lui Julien Green. (Poate vă amintiţi de cartea criticului Nicolae Manolescu intitulată Julien Green şi strămătuşa mea). Viaţa autorului, scriitor american de limbă franceză, începe la 6 septembrie 1900 şi se încheie în 13 august 1998. A fost aşadar contemporan cu tot secolul 20. Iar fragmentele de jurnal traduse în româneşte încep în 17 septembrie 1928 cu ideea pe care o au mulţi diarişti: aceea de a face puţină ordine în ei înşişi. Şi se încheie (provizoriu) la 18 mai 1976, cu o frază de optimism bine temperat: „Cât de dragă inimii noastre este această lume imposibilă.”
Julien Green, Plăcerea de a te povesti pe tine însuţi. Pagini de jurnal, antologie, traducere şi prefaţă de Modest Morariu, Colecţia „Mamorii. Jurnale. Convorbiri”

OCTOMBRIE
Ne naştem cu darul vederii, îl dobândim târziu pe cel al privirii. A spus-o Goethe:  Zum sehen geboren / Zum schauen bestellt. Sau poate că mai toţi  sunt născuţi să vadă, iar câţiva sunt meniţi să privească. Şi să înţeleagă. Între aceştia din urmă e, cu siguranţă, şi poeta Ana Blandiana, pentru care existenţa e un prilej de uimire-meditaţie-bucurie-mâhnire. Mai scurt şi mai bine spus, a fi rimează tainic cu a privi, ca în titlu, chiar dacă volumul nu conţine versuri. Zodierul se delectează de mult cu tabletele ei, deopotrivă publicistice (au „cârlig” la marele public) şi poetice. Şi pentru că Zodierul a mărturisit deja că lucrează undercover, fiind de genul feminin, s-a dus ţintă la textul numit De genul feminin şi a dat peste o idee năstruşnică: „Dacă – aşa cum indivizii se împart în bărbaţi şi femei [...] – popoarele s-ar împărţi şi ele pe genuri, m-am gândit întotdeauna că poporul român ar fi considerat un popor feminin.” Cât despre argumente şi judecată de valoare, nu vi le dezvăluim, ca să vă lăsăm întreagă bucuria lecturii. Nu-i aşa că v-am trezit curiozitatea?
Ana Blandiana, A fi sau a privi

NOIEMBRIE
Nu ştim alţii cum sunt, dar pe berbeci e sigur că îi luminează soarele negru al melancoliei, în noiembrie. Pe vechea ideea a medicinei homeopatice Similia similibus curantur, preluată de Zodier de la şcoala lui Paracelsus, e timpul să ne amintim că există o carte intitulată Silogismele amărăciunii. E o carte care chiar la recitire te zdruncină. Oricum, când a apărut, în Franţa, în 1952, a produs un şoc. Iată cum sună un aforism, la întâmplare: „E de necrezut că perspectiva de a avea un biograf  nu a făcut pe nimeni să renunţe să aibă o viaţă”. Şi o lecţie dură: „Nu-i elegant să abuzezi de nenoroc; unii indivizi, la fel ca unele popoare se complac în necazuri până-ntr-atât, încât dezonorează tragedia”. Pe de altă parte, tot Cioran propune crearea unei Ligi a Decepţiei. Zodierul se teme că liga asta ar avea la noi mult prea mulţi adepţi, aşa că vă invită să ieşiţi din amărăciune şi decepţie, să daţi foaia de calendar, consolându-vă cu...
Emil Cioran, Silogismele amărăciunii, trad. de Nicolae Bârna

DECEMBRIE
...Un cadou. Johannes Vermeer, „sfinxul din Delft”, poate cel mai bun pictor al tuturor timpurilor. Maestru al culorii, neîntrecut până azi, favoritul lui Dali (şi al Zodierului), cu o viaţă mai degrabă misterioasă, Vermeer a murit în 1675, la 43 de ani. Deşi cu notorietate la vremea lui, când „se vindea” bine, a intrat în uitare pentru mulţi ani. A fost redescoperit la jumătatea secolului 19 de criticul de artă francez Théophile Thoré care, privind tabloul Vedere din Delft, a fost izbit de geniul artistului. Mai târziu, acelaşi tablou, mai precis zidul gălbui scăldat în lumina blândă a soarelui, l-a impresionat într-atât pe Proust, încât i-a provocat o criză de astm. (Scena apare, cu transfigurările literare inerente, în La PrisonnièreCaptiva). Puteţi privi toate tablourile rămase de la Vermeer şi citi despre viaţa lui, atâta cât se poate reconstitui, într-un minunat album căruia i se potriveşte, cromatic vorbind, verdele bradului de Crăciun. Un Crăciun pe care Zodierul vi-l doreşte fericit! La mulţi ani!
Johannes Vermeer, Album, 51 de reproduceri

 
Video ERUDIO: 
 
Video ERUDIO: 
 Neagu Djuvara - Declinul civilizaţiei occidentale. Noi încotro?
Neagu Djuvara
Declinul civilizaţiei
occidentale. Noi încotro?

la Întâlnirea ERUDIO
din 11 noiembrie 2009
 
Video ERUDIO: 
 Andrei Plesu - La ce (mai) e buna cultura?
Andrei Pleşu
La ce (mai) e bună cultura?

la Întâlnirea ERUDIO
din 11 februarie 2010
 
Video ERUDIO: 
 Horia-Roman Patapievici - Despre Expresivitate
H.R. Patapievici
Despre Expresivitate

la A Treia Conferinţă de
Leadership Creativ
 
Recomandare Specială
Ioana PÂRVULESCU
Ioana Parvulescu
recomandă
Horoscop Literar
 
 
 
 
 
 
 
 
Parteneri
Maastricht School of Management
Artmark - Institutul de Management al Artei
Avenor College
Parteneri Media
CariereRadio Guerilla 24 FUNWall Street
   
Site de Adrian Pop © 2005 -  ERUDIO