ERUDIO - EXPRESIA EDUCAŢIEI
 Carta ERUDIO  |  Statut 
Programe:   ERISMA |  ÎNTÂLNIRI |  WORKSHOP |  ATELIERE   ELUMNI 
 Contact 
Erudio Recomandă : Horoscop Literar

balanta
23 septembrie-22 octombrie


Balanţă


„Cum? Gândiţi oare că atâtea mii de stele strălucesc pe degeaba?” se mira Seneca, unul dintre filozofii care credeau că astrele influenţează destinul omului. „Urmez multitudinea înşiruirii de stele în cursa lor circulară” spunea Ptolemeu, atent deopotrivă la ce se întâmplă pe bolta mişcătoare şi la ce se întâmplă jos, pe pământ. În schimb, Schopenhauer vedea în astrologie o dovadă a „subiectivităţii jalnice a oamenilor”, care raportează cursa astrelor în univers „la micul lor eu” şi pun în relaţie cerul plin de constelaţii cu pământul plin de ticăloşi.

Cu capul în stele şi cu ochii în carte, Zodierul schimbă foaia de calendar, după mirările omului modern: „Cum? Gândiţi oare că atâtea mii de cărţi strălucesc pe degeaba?”  Fie ca în anul care vine să fiţi sănătoşi, veseli, ocrotiţi de cărţi şi de astre deopotrivă.

                                                Zodier

IANUARIE
Incredibilă, aşa e banda lui Möbius, aidoma cărţii dedicate ei, tocmai bună pentru luna lui Ianus, care, uitându-se deodată la trecut şi viitor, poate că „vede-n capăt începutul“. Dumneavoastră veţi vedea în carte că distincţii de tip început / sfârşit, exterior / interior devin inoperante, că infinitul se poate reprezenta pe o singură fâşie năucitor de simplu pliată, că se pot imagina poliedre fără volum şi că, de asemenea, se poate închipui „o gaură făcută printr-o gaură“. Veţi constata că nu răspunsurile greşite sau nerezolvate sunt cele care ne stânjenesc cel mai mult în ştiinţă, dar şi în viaţă, ci felul nepotrivit în care punem întrebările.
Inventatorul benzii e matematicianul german August Ferdinand Möbius, a cărui mamă, oarbă, şi-a crescut totuşi bine copiii. Banda, care ţine parcă de un al şaselea simţ al omului, a fost creată în 1858. Azi e de găsit pretutindeni, în cosmologie, în fizică şi matematică, în artă (la Escher, de pildă), literatură, tehnologie. Nu staţi în cumpănă, chiar dacă s-ar potrivi zodiei dumneavoastră: citiţi cartea.
Clifford A. Pickover, Banda lui Möbius, trad. de Diana Constantinescu-Altamer

FEBRUARIE
Titlurile se cheamă unele pe altele şi se înlănţuie. Dacă aţi ascultat sfatul din luna ianuarie al Zodierului, aţi remarcat în cartea de acolo că piesa Cântăreaţa cheală de Eugène Ionesco are o „răsucire de tip bandă Möbius”. Puteţi pune în balanţă afirmaţia şi în legătură cu piesa Ce nemaipomenită aiureală! din seria de teatru ionescian. Iată o replică: „Nu putem înţelege nici finitul, nici infinitul, şi nici ce nu este nici finit, nici infinit”. Nu luaţi însă titlul ad litteram: în piesă se ascunde o întrebare pe cât de gravă, pe atât de naivă: „De ce oamenii nu se iubesc?” Adică: de ce nu se iubesc într-o lume oricum plină de atâtea catastrofe? Zodierul nu ştie să răspundă deloc.  Ionesco răspunde uneori prin râs. Ca în tot teatrul ionescian, umorul tragic e la el acasă: „Ştiţi cum e în vremurile astea, valorile nu mai au valoare. Oricum, valoarea scade. Totul scade. Costul vieţii creşte. Ce trebuie să crească scade, ce trebuie să scadă creşte”. Cum se vede, Ionesco rămâne mereu actual. Aveţi timp să vă gândiţi la adevărul acesta până când, întorcând foaia spre martie, veţi da de un ghem de minciuni.
Eugène Ionesco, Teatru X, MacbettCe nemaipomenită aiureală!, trad. şi note de Vlad Russo şi Vlad Zografi.

MARTIE
„Toate femeile sincere seamănă între ele, dar fiecare mincinoasă e mincinoasă în felul ei” – ne spune coperta cărţii Minciunile femeilor. (E o frază care pastişează celebrul început din Anna Karenina, şi ea o mincinoasă „în felul ei”). Astrele au vrut ca autoarea, Ludmila Uliţkaia, să fie socotită cea mai talentată scriitoare rusă contemporană. Personajele ei feminine mint cu neobrăzare, mint cu poftă, mint cu talent şi mint, toate, fără scop ori profit. Artă pentru artă, nu artă cu tendinţă! O singură femeie din galeria de portrete de aici nu ştie să mintă, dar învaţă o artă şi mai dificilă: aceea de a se lăsa minţită. Ambele vocaţii (sau doar abilităţi) sunt necesare pentru a supravieţui în complicata noastră lume. Cât despre Zodier (care-i tot femeie, ca personajele acestei cărţi), se aşază de bunăvoie sub paradoxul mincinosului, sau al lui Epimenide, sau al astrologilor, care zice: Sunt un mincinos! Dacă-i adevărat, e fals, dacă-i fals e adevărat.
Ludmila Uliţkaia, Minciunile femeilor, trad. de Gabriela Russo, Colecţia „Cartea de pe noptieră”

APRILIE
Pentru că Paştele cade în miezul lunii aprilie, pe 19 cel ortodox, pe 12 cel catolic şi cel protestant, nimic mai potrivit decât Crezul şi Tatăl nostru în 10 limbi: română, greacă, latină, engleză, germană, franceză, italiană, spaniolă, maghiară, rusă. Iată cum sună în latină cea mai cunoscută rugăciune creştină:

Pater noster, qui est in caelis:
sanctificetur nomen tuum;
adveniat regnum tuum;
fiat voluntas tua, sicut in caelo, et in terra.
Panem nostrum cotidianum da nobis hodie;
et dimitte nobis debita nostra,
sicut et nos dimittimus debitoribus nostris;
et ne nos inducas in tentationem;
sed libera nos a malo. Amen.


Şi totuşi Zodierul ar vrea să vă ducă in tentationem cu această splendoare de carte apărută ca un album de buzunar, cu acuarelele regretatului Horia Bernea. Aşezaţi-o „cu credinţă, căpătâi”. Şi fie ca tot răul şi toate relele din viaţa balanţelor să dea înapoi în faţa atâtor rugi.
Crezul. Tatăl nostru – în zece limbi. Cu acuarele de Horia Bernea

 

MAI
Măsură pentru măsură şi dragoste pentru dragoste, acestea ar putea fi cuvintele de pe blazonul dumneavoastră. Aşa că primiţi cu măsură, dar înmulţită cu cinci, dragoste la prima vedere. Autorii sunt cinci sau, dacă e să-i judecăm după ecourile critice, unul şi-unul, şi îşi măsoară forţele literare: Gabriel Liiceanu, Adriana Bittel, Ana Blandiana, Nicolae Manolescu şi Ioana Pârvulescu. Şi poate o să iubiţi ca-n adolescenţă, adică fără măsură, crinii ucigaşi din prima poveste, o să vă bucuraţi de experienţa de vară iniţiatică a studentei din cea de-a doua, o să lăcrimaţi la a treia, condamnată la imposibil, o să vă miraţi la a patra, în care imposibilul devine oarecum posibil şi o să meditaţi la a cincea, în care posibilul e ca o lamă cu două tăişuri. Dar oare nu sunt toate acestea etape din orice dragoste şi din orice viaţă? Cântăriţi dumneavoastră, balanţele, răspunsul, că aveţi cu ce.
Gabriel Liiceanu, Adriana Bittel, Ana Blandiana, Nicolae Manolescu, Ioana Pârvulescu, Poveşti de dragoste la prima vedere.

 

IUNIE
Solstiţiul de vară cu izbucnirile lui dionisiace vi-l aduce în calendar pe faimosul Păstorel, figură şarmantă a boemei interbelice, mare degustător de muzică clasică şi vin aşijderea, adică vechi şi bun, nepotul lui Gavriil Muzicescu şi fratele lui Ionel Teodoreanu. Îl aveţi aici nu ca epigramist neiertător, cum probabil îl ştiţi, ci ca autor al unei frumoase cărţi levantine despre oameni de odinioară, o cronică plină de haz şi necaz cu soţi şi soaţe, cu paharnici şi boieri, cu păcăliţi care păcălesc şi multe altele. Dacă umblaţi la decoruri şi costume, împrospătându-le puţin, vor ieşi la iveală şi întâmplări care se potrivesc cu cele de azi. Dar frumuseţea cărţii e jocul de măscărici fin, tip Rabelais, pe ideea manuscrisului găsit. Cât despre presupusul autor,  e „vesel peste poate”, înţeapă ca ariciul, se desfăşoară ca vălătucul (adică sulul cronicăresc), şi nu dispreţuieşte bucuriile culinare. Lucruri ce se pot spune şi despre adevăratul autor. Scrie-n zodie că dacă-l citiţi, ades o să zâmbiţi.
Al. O. Teodoreanu, Hronicul măscăriciului Vălătuc, publicat şi adnotat de Alexandru O. Teodoreanu, Colecţia „Râsul lumii”

IULIE
„N-am nimic de îmbrăcat!” Rareori se aude în vocea femeii – fie ea dezechilibrată ca o balanţă, ori dimpotrivă, echilibrată ca o balanţă – mai multă disperare decât atunci când, după ce a deschis larg uşile dulapului plin-ochi cu haine, constată că e „descoperită” în faţa evenimentelor mondene la care trebuie să ia parte. De aceea nu strică să aibă pe post de consilier în garderobologie, o carte plăcută şi utilă. Zodierul (întrupat în femeie, cum s-a mai zis), şi-a cumpărat-o. Poate vi se pare că nu ţine de domeniul lui, care e bolta cu stele, dar vă înşelaţi, pentru că scrie negru pe alb: „Dulapurile noastre sunt spaţii finite, dar hainele şi accesoriile din ele fac parte dintr-o galaxie întreagă”. Dacă vă pregătiţi de concediu, citiţi cu atenţie capitolul 11, Călătoria: valiza pe post de dulap, şi mai ales primele două părţi din el: Greşelile cel mai des întâlnite şi Plan strategic pe termen lung. Citind tot, câştigaţi şi spaţiu, şi timp, la fiecare voiaj. Fiindcă „ultimele momente dinaintea plecării sunt cutremurătoare, înfiorătoare, te simţi ca un melc smuls de pe o piatră”. Nu-i aşa? (Mutatis mutandis, cartea foloseşte şi domnilor-balanţă).
Judie Taggart şi Jackie Walker, N-am nimic de îmbrăcat! Spune-mi cum te-mbraci, ca să-ţi spun cine eşti, trad. de Nina Iordache, Colecţia „Practic”

AUGUST
Orice meserie practicaţi, pe lângă aceea de balanţă, luna august vă permite o carte de memorii, care cere şi dă timp. Autoarea, Annie Bentoiu, avea 20 de ani şi era studentă la Drept când a căzut în istorie, cum spune Eliade, sau subt vremi, cum scrie-n vălătucul cronicarului. Personajul proustian al cărţii, timpul, se schimbă-ntruna: curge moale ca mierea în Olteniţa copilăriei, un târg interbelic bine rânduit, apoi se răsuceşte brutal în anii ’40-’50 ai secolului trecut, în Bucureşti, şi, în fine, se transformă, azi, într-un interval echilibrat al povestirii. Personajul feminin al cărţii, tânăra care ştie să vadă, este unul de care vă veţi simţi aproape. O persoană cu judecată sănătoasă, fire calmă şi condei nervos: sense and sensibility, adică bun-simţ şi simţire, înţelepciune şi emoţie. Toate acestea se cer şi se dau înapoi la lectură. Titlul, Timpul ce ni s-a dat, care ne atinge pe toţi, ar fi putut fi pentru generaţia autoarei Timpul ce ni s-a luat. O carte cu memorie. O carte vie. O carte pe care Zodierul a făcut-o cadou numai prietenilor. Cine o citeşte se îmbogăţeşte, spune horoscopul.
Annie Bentoiu, Timpul ce ni s-a dat, Colecţia „Memorii / Jurnale”

SEPTEMBRIE
Contemporanii pot fi o calamitate. Dar amintirile lor despre „oameni care au fost” sunt, adesea, foarte preţioase. Zodierul nu le-ar numi mărturii, ci mai degrabă impresii, cu doza de eroare şi subiectivitate din orice impresie. Totuşi au o calitate esenţială: îl păstrează pe cel evocat viu, contradictoriu, prezent. Beethoven: un geniu hărţuit de semenii lui şi care se tot mută din cauza lor, cu faimă de mizantrop, dar ştiind să fie foarte amabil, un german  care „vorbeşte bine franţuzeşte, cel puţin în comparaţie cu cea mai mare parte a germanilor”, ştie latină, în schimb, n-a mai reuşit, din cauza surzeniei, să progreseze la pronunţia engleză. Ca să se destindă citea istorie şi, din literatură, se simţea aproape de Goethe. Îl puteţi reconstrui pe cel căruia Caragiale îi zicea „boierul” sau „bătrânul” din fragmentele contemporanilor lui şi din binevenita prefaţă. Pentru ca imaginea din balanţă să fie echilibrată, citiţi pe muzică. Poate că Schicksalssimphonie, Simfonia a 5-a, a Destinului, s-ar potrivi aici? La 23 septembrie intrăm, muzical, în zodia dumneavoastră.
Beethoven văzut de contemporani, trad. şi prefaţă de George Bălan, Colecţia „Contrapunct”

OCTOMBRIE
Pentru că până în 22 octombrie suntem în zodia balanţei, Zodierul v-a ales cadou ce-i place mai mult şi mai mult: Maestrul şi Margareta de Mihail Bulgakov. Mai întâi o Moscovă în care dracii-şi fac de cap cu imaginaţie afurisită (dar şi cu un anume spirit pedagogic), de un comic irezistibil, apoi un spital de boli nervoase în care nimereşte un poet cam proletcultist, Ivan pe numele lui, ca să-i vină mintea la cap, de un tragi-comic perfect, şi, în fine, o poveste de dragoste între un scriitor faustic şi Margareta lui, de un romantism care te face să visezi. Iar pe alt plan, în secretă şi sacră comunicare cu prezentul, povestea lui Isus şi al celui de-cincilea procurator al Iudeii, Pilat, depănată atât de simplu şi de cald, atât de omenesc, încât îţi vine să spui că, desigur, aşa s-au petrecut lucrurile, iar nu altminteri. Poate că aţi citit deja cartea. Zodierul a citit-o şi răscitit-o de atâtea ori, poate, câte zodii sunt în an. Mai e nevoie de alt îndemn?
Mihail Bulgakov, Maestrul şi Margareta, trad. şi prefaţă de Ion Covaci, postfaţă de Ion Vartic, Colecţia „Raftul Denisei”

NOIEMBRIE
O singură dată l-a întâlnit Zodierul pe Constantin Noica, în studenţie. Şi a reţinut, din ce a spus filozoful atunci, că luna noiembrie, fără prea multe atracţii, ar fi cea mai bună pentru citit şi pentru studiu. Încercaţi s-o valorificaţi şi dumneavoastră. Puteţi începe cu Noica însuşi, Carte de înţelepciune, o serie de cugetări alese, în ambele sensuri ale cuvântului ales. Adică fraze cu greutate şi fraze selectate din cele peste 1400 de fragmente ale Jurnalului de idei. Au ieşit, cu voia astrelor, 582. Din care s-au ales iar, pentru dumneavoastră, 3. Prima, în ton cu anotimpul: „Mă întrista că românul nu are conştiinţa tragicului. Undeva însă el este în tragic, în neîmplinire şi inadecvaţie. E în elementul lui. De aceea, poate, are discreţia lucrului”. A doua, în ton cu horoscopul: „Ce vrea astrologia? Să determine spaţiul logic în care este prins un ins uman”. A treia în ton cu acest calendar: „Singura bucurie, în aşteptarea celei ce vine dinăuntru, este călătoria prin lumea cărţilor – ca prin lume pur şi simplu”. Drum bun, în fiecare zi, scrie în horoscopul dumneavoastră literar.
Constantin Noica, 582 de vorbe memorabile – Carte de înţelepciune, ediţie de Oana Bârna

DECEMBRIE
Rolul Zodierului literar se apropie de sfârşit, v-a umplut talgerele cu cărţi, unele care trag greu la cântar, altele mai uşurele, după caz. O ultimă observaţie estetică: sub bradul de Crăciun, cărţile au altă strălucire. Iar acum, în decembrie, aţi putea să citiţi celor mici din preajma dumneavoastră o carte pe care un tată a scris-o pentru copiii lui: Viaţa Domnului nostru. Tatăl este Charles Dickens. Despre el, Maurois a spus: „În 1870, când a murit Dickens, iar în toate casele englezeşti, americane, canadiene, australiene, vestea morţii lui le-a fost dată copiilor ca şi cum ar fi fost vorba de o rudă, se spune că un băieţel a întrebat: «A murit domnul Dickens? Nu cumva o să moară şi Moş Crăciun?»“. Moş Crăciun e aici, numai Zodierul se retrage cu discreţie din anul dumneavoastră şi vă lasă în grija cărţilor. La mulţi ani!
Charles Dickens, Viaţa Domnului nostru scrisă de Charles Dickens special pentru copiii lui, trad. de Luana Stoica, Colecţia „Cartea de pe noptieră”

 

                                                 

 

 
Video ERUDIO: 
 
Video ERUDIO: 
 Neagu Djuvara - Declinul civilizaţiei occidentale. Noi încotro?
Neagu Djuvara
Declinul civilizaţiei
occidentale. Noi încotro?

la Întâlnirea ERUDIO
din 11 noiembrie 2009
 
Video ERUDIO: 
 Andrei Plesu - La ce (mai) e buna cultura?
Andrei Pleşu
La ce (mai) e bună cultura?

la Întâlnirea ERUDIO
din 11 februarie 2010
 
Video ERUDIO: 
 Horia-Roman Patapievici - Despre Expresivitate
H.R. Patapievici
Despre Expresivitate

la A Treia Conferinţă de
Leadership Creativ
 
Recomandare Specială
Ioana PÂRVULESCU
Ioana Parvulescu
recomandă
Horoscop Literar
 
 
 
 
 
 
 
 
Parteneri
Maastricht School of Management
Artmark - Institutul de Management al Artei
Avenor College
Parteneri Media
CariereRadio Guerilla 24 FUNWall Street
   
Site de Adrian Pop © 2005 -  ERUDIO