Adevărul

Conferința va avea loc în 6 noiembrie 2020, ora 16.00 la sediul CBRE din BD. Aviatorilor 8A Sec 1, București.

Etimologic, adevărul se spune și se înțelege în mai multe feluri. Există o tradiție lingvistică care deduce adevărul din cinste, onestitate, corectitudine, fidelitate, o alta deduce adevărul din credință, încredere, pact

[înțelegere][/înțelegere], o alta din noțiunea de dreptate , o alta, în fine, care îl deduce din faptul de a ieși la iveală, de a deveni evident. Avem, prin urmare, două origini ale noțiunii de adevăr: una este etică și juridică (adevărul ca cinste și corectitudine; adevărul ca dreptate), cealaltă este ontologică (adevărul ca scoatere a lucrurilor din starea lor naturală de ascundere; adevărul ca aducere la starea de evidență).

Întrebare: ideea de fapt și ideea de realitate sunt întemeiate pe noțiunea de adevăr sau adevărul este întemeiat pe noțiunile de fapt și realitate? A spune adevărul înseamnă a afirma realitatea? Sau a vedea realitatea înseamnă a spune adevărul?
Vom discuta acest lucru.

Principalele teorii despre adevăr:

1. Adevărul este o corespondență a gândirii cu realitatea (Toma d’Aquino: „Veritas est adaequatio rei et intellectus” [adevărul este egalarea lucrului cu intelectul][/adevărul]);
2. Adevărul este coerență internă a teoriei („coherence theory of truth”);
3. Adevărul este construit de viața și istoria omului (Giambattista Vico: „verum ipsum factum” [adevărul însuși este construit][/adevărul]]);
4. Adevărul este consensul la care ajung oamenii între ei („consensus theory of truth”);
5. Adevărul este ceea ce spun oamenii că e („deflationary theory of truth”);
6. În fine, Adevărul este ceea ce face cu putință ceea ce ne apare ca fiind („teoria transcendentală a adevărului”, Kant, Heidegger).

Puterea

Conferința va avea loc în 13 noiembrie, ora 16.00 la sediul CBRE din BD. Aviatorilor 8A Sec 1, București.

În societățile care au trecut prin experiențe politice traumatizante, cum este și cea românească, percepția asupra puterii este, de regulă, profund negativă. Pe de altă parte, însă, relațiile de putere sunt omniprezente în orice interacțiune socială. Această întâlnire vă va oferi un prilej de reflecție și de dezbatere referitor la natura puterii, așa cum au văzut-o diverși cercetători, la modul în care este pregătită asumarea puterii și legitimarea acesteia prin discurs, la formele de reprezentare a puterii cât și la cele de contestare sau, dimpotrivă, de perpetuare a acesteia.

Scopul este a înțelege că puterea nu este ceva ce poate fi evitat în mod virtuos, ci este un fapt fundamental al prezenței noastre ca ființe sociale în lume

1. Ce spune etimologia?
2. Filozofic, puterea înseamnă raport de forță.
   1. Problema politică a recunoașterii.
      1. Intimidarea. Consimțământul.
      2. Autoritatea.
      3. Legitimitatea.
      4. Suveranitatea.
   2. Problema politică a forței.
      1. Deosebirea dintre forță și putere.
      2. Paradoxul puterii: puterea nu este forță; când recurge la forță, puterea dispare.
3. Teorii ale puterii.

Capitalismul

Conferința va avea loc în 20 noiembrie, ora 16.00 la sediul CBRE din BD. Aviatorilor 8A Sec 1, București.

Tradiția gândirii economice este tradiția formată de gânditorii care au încercat să înțeleagă sursele prosperității și ale bogăției, identificate în acel aranjament social și economic care permite formarea și acumularea bogățiilor individuale sub formă de prosperitate generată pentru public și în mod public. Acești gânditori sunt William Petty, Bernard de Mandeville, Richard Cantillon, Anne Robert Jacques Turgot, Adam Smith, Frederic Bastiat – după ei urmează Școala austriacă de economie, avându-i ca cei mai importanți gânditori pe Carl Menger, Eugen von Böhm-Bawerk, Ludwig von Mises și Friedrich August von Hayek.

Care este aranjamentul societal numit în mod derogatoriu capitalism?

Faptele privind capitalismul. Persoana juridică din dreptul roman, teologia individuală a persoanei din creștinism, raportul dintre ordinea naturală și ordinea legală, pe de o parte, și ordinea spontană a individualității, pe de altă parte. Individul și statul. Tipurile de cunoaștere: cunoașterea care poate fi transformată într-un raport de comandă/execuție și cunoașterea care nu poate fi extrasă coercitiv. De aici instituțiile de „extragere” prin forță a bogăției și instituțiile de „captare” a ei prin cooperare & cointeresare.

Capitalismul este un hiperobiect (în sensul lui Timothy Morton), definibil ca un tip de ordine socială, generată de proprietatea privată, de libertatea schimburilor și de garanțiile juridice asociate proprietății, individualității și libertății. Capitalismul nu este însă (doar) un sistem economic, nu este (doar) o orânduire socială, este un tip de civilizație.

Înscriere

Taxa de participare per conferință este de 120 EURO plus TVA. Se acordă reduceri de 5% pentru 2 conferințe, 10% pentru 3 sau mai multe conferințe. Pentru detalii şi înscriere vă rugăm sa ne contactați la contact@erudio.ro.