Mereu mi s-a arătat că cea mai bună cale să-mi fac lumea mai frumoasă e să întâlnesc oameni care caută același lucru. Erisma a fost, pentru câțiva ani din viața mea, cea mai bună lume posibilă. Întâlniri care mi-au așezat viața pe un drum mai bun.

Întâlnirea mea cu Erudio s-a așezat sub semnul lui „Nu m-ai fi căutat, dacă nu m-ai fi gasit!” Lăsând de-o parte puzzle-ul creat de semnificațiile verbelor și de modurile și timpurile lor, întâlnirea mea cu Erudio a fost una a dezbaterii și discuțiilor autentice; a întrebărilor fertile urmate de dialoguri motivante și vii; a testării forțelor mele argumentative în fața unor oameni care pulsau pentru idei formulate clar și argumentate serios. În rezumat: o experiență de viață foarte valoroasă pentru mine; un motiv de optimism alimentat de puterea gândirii libere și vii.
La mulți ani, Erudio! La mulți ani „Erudiților”!

Erisma? O bucurie. O perioadă frumoasă din viața mea. Am întâlnit oameni frumoși. Studenții mei sau colegii alături de care am predat …minunați. O experiență fericită. Un proces de învățare, inovație, acumulare. Sunt recunoscătoare domnilor prieteni Cosmin Alexandru și Liviu Papadima pentru că m-au invitat să fac parte din acest vis frumos: ERISMA. La mulți ani, Erudio!

Una dintre cele mai bune experiențe și întâlniri de mare anvergură pe care le-am avut după 1990: întâlnirea cu participanții la programul Erisma – Leadership Creativ, lucrul în primii cinci ani cu Oana Pellea la cursul de „Tehnici teatrale” și revelațiile produse de un mediu pe care nu îl cunoșteam.

Experiența „Erudio” n-a fost una ușoară pentru mine, dimpotrivă, pentru că a fost prima dată când am ieșit din mediul meu literar și academic și am întâlnit altfel de oameni, cu un alt tip de gândire. M-am temut de confruntarea cu ei: ce le putea spune un poet unor oameni practici, foarte bine ancorați în ceea ce se vede? Am aflat însă repede că acești oameni tocmai de aceea erau acolo, ca să vadă mai mult decât se vede. Am privit lumea prin ochii lor, iar ei au privit-o prin ochii mei. Am ieșit, fiecare, îmbogățit cu o altă perspectivă asupra inepuizabilei realități. În plus, ne-am simțit bine împreună și ne-am împrietenit de-a lungul timpului, iar asta contează cel mai mult.

Lumea literaților (a artei) și lumea corporațiilor mi se păreau cândva la fel de diferite ca lumea copiilor și a căpcăunilor din filmul Monsters, Inc. – și nici nu prea contează cine era Shrek și cine copilul, ci doar că se temeau unul de altul. Până în ziua în care s-au cunoscut și au vorbit și „au salvat” împreună valorile în care credeau. Atunci a început prietenia. În cazul filmului nostru de animație, prietenia asta care a făcut numai bine s-a numit ERUDIO.

Întâmplarea face să am o memorie bună a chipurilor omenești întalnite de mine în viață. Astfel, vă țin minte pe mulți dintre dumneavoastră. Și sunt convins, în ceea ce vă privește, că veti avea – tocmai pentru că v-am văzut preocupați de dimensiunea etică a vieții – o unitate cu sens moral a propriei dumneavoastra vieți.
Pot spune acum, după un răstimp, că toți cei strânși în jurul unui dreptunghi imaginar, ascultând și discutând idei la Erudio, erați profesioniști bine școliți în țară si lumea largă, erați, deja, oameni ajunși la maturitate și toți erați mânați de un impuls nobil: acela de a vă dedica și Binelui Comun, nu numai interesului personal.

De aprig ce alergi, se întâmplă să ratezi nu doar direcția, ci și sensul. Timp n-ai să faci o pauză. Ca să se întâmple miracolul, ai nevoie de un accident de agendă. Atunci poți să-ți tragi sufletul. Dar dacă vrei să-ți tragi și mintea, te poți refugia în Erisma. De acolo, de sus, ai liniște să-ți descoperi orizonturile, să-ți găsești oamenii și să construiești supernave. Și mai găsești, acolo, câțiva provocatori de gânduri și de emoții. Iar când sună de intrare, ai hartă, ai ideile cardinale și știi că oamenii pot face corp comun cu tine. Ești la cârmă. Hai, plonjează! Ai cu ce!
Asta am înțeles eu din privirile alumnilor Erisma. Prietenii mei.

Întâlnirile sub semnul experienței „prima dată” au valoarea faptului că sunt asezonate cu deschidere și multă curiozitate. Întâlnirile Erisma au acest caracter al genuinului „prima dată” și pun în incidență universuri umane dispuse întru recunoaștere si redefinire. Longevitatea și soliditatea ecuației „Erismatice” este o realitate de care trebuie să ținem cont și această „întâlnire”, generic vorbind, sub semnul autenticului a schimbat, schimbă și va schimba vieți.

„Pisicile se resetează la fiecare zece minute!” – zise băiețelul, cu mândria celui care tocmai a făcut o mare descoperire.
Erudio îmi e cel mai bun antidot pentru regretul de a nu fi fost să fiu pisică. Mă resetez cu fiecare Erisma, cu fiecare Estudia, Emeritus sau Etikon. Nu chiar la fel de rapid ca o pisică, dar cel puțin de două-trei ori pe an.
Mi-e greu să îmi dau seama ce exact a făcut din Erudio, de 15 ani încoace, pavăza ideală împotriva rutinei, a plictiselii, a renunțării. Să fie imboldul de a dezvălui și de a îmbogăți ce e mai bun în fiecare cursant, răsfrânt ca un ecou îndărăt? Să fie prieteniile întrețesute în timp cu acei atât de mulți care nu s-au sfiit să pășască în această aventură, fondatori, formatori, formabili sau formați? Să fie aspirația către înnoire, către împrospătare, care a însoțit Erudio încă dinainte de a exista? Să fie toate astea la un loc și încă altele pe care nu reușesc să le dibuiesc?
Vai, cât e de bine ca, la deschiderea fiecărei noi serii de curs, să-ți fie un pic de frică. Un strop. O picătură de frică într-o vadră de bucurie. Cel mai fain cocktail.
Noroc!

Îți dai sau nu seama, ești sau nu dispus să recunoști, îți duci zilele la cumpăna dintre generozitate și egoism. Viața nu te pregătește special pentru niciuna dintre ele, lucrurile vin neanunțat și te hrănesc fără să anunțe ora mesei. Când am început să predau pentru erismatici, bănuiam că urma să fac apel la niște resurse de generozitate. În realitate, am devenit egoist și mi-am scos colții de vampir. Am supt energie, bună dispoziție, mintoșenie, informație și tinerețe de la niște oameni destupați la minte și la suflet. I-am făcut să învețe (poate), să râdă și să plângă (sigur). Mi-am retrăit junețea în oglinzile lor mișcătoare și am preluat de la ei entuziasmul pe care, de la un punct încolo, viața și biologia ți-l oferă cu țârâita. Scrierea creativă s-a transformat în viață creatoare, în elan netrucat, în plăcere a dialogului. Am predat și mi s-a predat. Și dansul continuă.

La ERUDIO noi am fost în fața voastră ca actorii pe scenă, iar nu invers, nesiguri în fiecare clipă dacă povestea se leagă. Eu sper că, pe alocuri, s-a legat. Cum se zice, educația e ce rămâne după ce uitați tot ce am discutat acolo împreună.
Mulțumesc pentru că m-ați luat pentru o bucată de drum ca personaj în povestea voastră.

Pentru mine, ca psihanalist, experiența de profesor la Erudio a fost o excelentă ocazie de a reevalua fațetele benefice ale complicatului concept de „simbioză”.
Iar ca participant la multe reuniuni ale Erismaticilor, aș spune doar că Erudio este locul unora dintre acele rare „Întâlniri” cu majuscule care reușesc să transforme prea-uzitatul clișeu „win-win” într-o realitate vie.

Trăim cu prejudecata că între lumea culturii umaniste și lumea afacerilor e, prin natura lucrurilor, o fractură greu vindecabilă. Nu se poate contesta diferența structurală dintre cele două, diferența dintotdeauna dintre viața contemplativă și viața activă. Dar ideea că avem de-a face cu domenii nedialogabile, că fiecare se poate dispensa de Întîlnirea cu celălalt e falsă și contraproductivă. Cunosc, de altfel, mulți oameni din sfera Business-ului, foarte sensibili la sfera culturii (și gata să o susțină cu generozitate), după cum cunosc și oameni de cultură, mai preocupați decît ar fi cazul de „marketing”-ul operei lor, de potențialul lucrativ al „creativității” lor. Și nu mă sfiesc să spun că pe aceștia din urmă îi respect mai puțin decît pe cei dintîi, al căror pragmatism e, nu odată, orientat spre solidaritate cu „Republica Literelor”. Am fost confirmat în opinia mea de excepționalele programe Erudio, la care am avut onoarea să particip. Am vorbit de mai multe ori, în termenii specialității mele, dinaintea unui public format din reprezentanți marcanți ai unor instituții din „cealată tabără”. Și datorită întrebărilor lor, a disponibilității lor intelectuale, a bucuriei și înzestrării lor pentru comunicare autentică, am avut multe de învățat. Și m-am gândit nu odată, că eu am fost mai cîștigat decît ei, de pe urma întâlnirii noastre. Experiența aceasta a fost posibilă datorită inițiativei și strategiei instituționale a celor de la Erudio. Le sînt recunoscător și le doresc un amplu și durabil orizont de activitate pentru anii care vin.