Mihai Răuţă - fragment

Soarele este acelaşi, Strazile nu s-au schimbat, Pietrele tot mai rezistă paşilor! Cerul a rămas albastru. Albastru, atât de albastru. Dar noi, de ce ne-am schimbat? Te naşti gol, goluţ. Apoi….. îţi pun o brăţară pe care poate nu o vei da jos toată viaţa! Pe ea scrie tot ce au vrut părinţii să spună despre tine, înainte să te cunoască. Le-a luat o lună, acum poate le ia doar o seară pe Google să gasească, în timp ce stră-stră-stră bunicilor tăi le-a luat poate zeci de ani să îl clădească şi să îl apere. (Pe larg...)

Iuliana Stan

Ce bine e la joacă!
Eu vin acum de acasă. Azi am lins un castron întreg de cocă de chec şi telu! Am băgat şi degetele în tavă înainte să-l bage la cuptor. Mmmh ce bun!

Am un secret să vă zic. Nu prea vă recunosc, da să vă spun: Pe mine mă cheamă Iulica, stau pe strada Hipodrom la blocul I, lângă şcoala 23, în Brăila. Dar de când sunt în oraşul asta nu ştie nimeni cum mă cheamă de-adevăratelea. Iulica mă cheamă. Sunt cea mai mică fetiţă dintre voi. (Pe larg...)

Iulia Nartea

Mă numesc Iulia şi o să vă vorbesc astăzi despre flori. De mică îmi plăceau florile şi aduceam acasă întotdeauna flori de sezon fără să ştiu că unele dintre ele nu sunt pentru a fi culese şi puse in vază (cum ar fi păpădia). Mă fascinau şi vroiam să le am cu mine şi în casă, ca să mă bucur de frumuseţea şi sensibilitatea lor. Iar pe unele le plantam în gradină sau ghivece -aveam „mână verde” cum se spune în popor, adică orice băţ puneam în pământ înverzea şi înflorea, pentru ca în final să le dau părinţilor bătăi de cap la intrarea în iarnă, când se chinuiau să le găsească soluţii de supravieţuire. (Pe larg...)

Monica Neumorni

Dragii mei, bună dimineaţa şi vă mulţumesc că m-aţi lăsat să fiu prima. De fapt, o vreme am crezut că e alinierea astrală sau dorinţa bunului Dumnezeu sau a lui Gabi, nu-mi dau seama, că m-aţi lăsat pe mine să fiu prima. Într-un fel, e mai bine. Şi pentru mine, dar cred că şi pentru voi, pentru că n-am pregătit nimic special şi voi veţi avea şansa să fiţi cu mult mai buni decât mine. Este, într-adevăr, momentul meu de glorie. (Pe larg...)

Răzvan Stoenescu

Când am auzit că la discursul final nu avem o temă impusă, am fost foarte bucuros. Pentru că nu e uşor să vorbeşti despre o temă impusă, aşa… Putem vorbi despre ORICE! (Pe larg...)

Florin Dragomir

Sunt cercetător principal la Institutul de Aplicare a Înţelepciunii Orientale în spaţiul European, cu sediul la Viena. Tema pe care v-o propun pentru astăzi este o veche zicală orientală care spune: Nu eşti un om împlinit până nu construieşti o casă. (Pe larg...)

Alexandra Olaru

Mărturisesc. Îmi plac bărbaţii.
Treaba asta a început demult. Când eram copil, îmi plăceau bărbaţii care ştiau totul despre Albă ca Zăpada şi Scufiţa Roşie. A urmat o perioadă în care îmi plăceau bărbaţii de la televizor dar a fost scurtă. Am mers la şcoală şi din ce în ce mai tare îmi plăcea de tata, că era foarte deştept. Şi desigur, mă ajuta la lecţii dar asta am uitat. Am crescut şi au început să îmi placă bărbaţii care ştiau să respire cuvinte. (Pe larg...)

Sorin Petcu

Salutare! Am înţeles că aici sunt oameni mari, sau adulţi… Aşa că l-am rugat pe Sorin să mă lase pe mine să vă prezint astăzi pentru că am ceva important de comunicat. În primul rând, să mă prezint: eu sunt Marele Elf, adică cel mai înalt dintre elfi, pentru că toţi sunt mici. (Pe larg...)

Camelia Dragomirescu

Salutare! Sunt Camelia, mă ştiţi. M-am îmbrăcat cât de feminin am putut eu şi sunt şi gata să fac marea dezvăluire: am urcat aici ca să vă dezvălui mărgelele mele. (Pe larg...)

Roxana Stanciu

De-acum înainte am să vă povestesc eu. Acum trei luni, când a început toată povestea asta, v-am spus că mă cheamă Roxana Stanciu. Asta era înainte de a intra în Ţara Minunilor. Acolo am întâlnit o mulţime de personaje miraculoase: am intrat întâi într-o grădină cu flori vorbitoare. Pentru mine era un început familiar, pentru că ştiam că florile, în condiţii speciale, vorbesc. (Pe larg...)

Marius Perşinaru

O iert pe Roxana, pentru că a făcut foarte frumos aici, pe scenă, pe Cosmin n-o să-l iert, dar asta e altă discuţie. Vă daţi seama că mi-e greu să vin aici, pe scenă, în faţa voastră, după prestaţia Roxanei, mai ales că n-am reuşit să învăţ ceea ce am scris pe hârtiile astea, cu toate astea, sunt mândru de ce am reuşit să fac şi sper că o să vă arăt şi cealaltă parte a rezultzatelor acestui program, la care am participat trei luni. (Pe larg...)

Mona Cosma

[...] În fiecare săptămână, la final, aveam senzaţia asta, de aşteptare bulucită, aşteptam să văd ce mi se mai întâmplă în fiecare sfârşit de săptămână. Şi am învăţat despre cuvinte şăgalnice, am învăţat despre cum e să fim noi înşine, şi că suntem perfecţi, aşa, imperfecţi cum suntem noi, am învăţat cum să ne stăpânim emoţiile, şi ghemul ăsta în stomac, pe care eu chiar îl am în momentul de faţă, dar mi se pare bun, e bine să ai un ghem în stomac, pentru că în felul ăsta poţi să arăţi cine eşti, până la urmă, am învăţat despre cum e să te joci cu jurnaliştii, sau cum se joacă jurnaliştii cu noi, şi ce aşteaptă de la noi, şi multe, multe lucruri de genul ăsta, în fiecare sfârşit de săptămână, timp de trei luni încoace. A fost foarte bun, a fost ca bucăţile alea de pâine neagră şi înmiresmată pe care eu le primeam în fiecare dimineaţă. Astăzi se termină. (Pe larg...)

Valentin Păuna

Eu m-am simţit bine la Erisma, chiar foarte bine, însă nu de la bun început. Am venit din curiozitate, mai degrabă sceptic, oarecum necăjit că voi lipsi şi mai mult de-acasă, că mă voi lipsi de meciurile de fotbal de sâmbăta dimineaţă cu băieţii, deloc convins că voi primi ceva sau că va trebui să dau ceva. Deşi nu aveam teme, lucru pe care l-am apreciat enorm, aveam în permanenţă senzaţia că nu am timp pentru un alt program. La urma urmei, oricum nu aveam să schimb nimic din ceea ce sunt, căci oamenii nu se schimbă, nu-i aşa? (Pe larg...)

Alex Suciu

Pentru cei care nu mă cunosc, sunt un om fericit! De ce? Pentru că veţi putea spune mâine: am cunoscut un bărbat fericit. O să vă vorbesc astăzi, colegilor şi persoanelor noi, despre două lucruri: primul – de ce-mi place să trăiesc în România, şi al doilea – ce nu mi-a plăcut la Erisma. (Pe larg...)

Codruţ Nicolau

Mie mi-era dor să mă urc pe scenă şi să mai povestesc câte ceva. Azi nu va fi despre de ce merită viaţa să fie trăită, sau despre bucuria de a lua totul ca pe un joc; sau poate şi despre asta, dar pe un ton un pic mai grav. Azi, aş vrea să îi cunoaşteţi pe oamenii de plastic din viaţa mea. (Pe larg...)

Cătălina Barbu

Dragii mei Erismatici şi dragi invitaţi, pentru cei care nu mă cunosc, numele meu e Cătălina Barbu, şi astăzi am să vă vorbesc despre anticorpi. Definiţia din Dicţionarul Explicativ al limbii române a acestui cuvânt este următoarea: substanţă care se formează în organism spre a neutraliza o infecţie. Şi vă rog să reţineţi acest cuvânt: anticorp. (Pe larg...)

Cristina Opran

[...] O să vorbesc şi eu despre experienţa Erisma şi despre ce-a făcut Erisma cu mine, pentru că un pic din experienţa mea, sunt sigură că s-a întâmplat şi la voi. Şi ca să fac asta am să mă folosesc de-o întâmplare care mi-a venit în minte în timpul feed-back-ului pe care l-am primit de la Cosmin, Oana şi Marian după discursul parţial. Era în 2004, în week-end, şi eu eram la Istanbul, la Hyatt Hotel, trimisă de compania la care lucrez, pentru că ne adunase corporaţia, pe toţi managerii din cadrul diviziei de Servicii să ne spună că vor schimba strategia când vor lansa servicii noi, şi ce-o să facem noi de-acum încolo cu toţii, cum o să ne unim într-un mare hei-rup, şi-o să schimbăm lumea, şi-o să vindem mai mult clienţilor. Şi fuseseră cinci zile de discursuri, de strategii, de dimineaţa, până seara. (Pe larg...)

Ioana Nicolau

Nu ştiu ce s-a întâmplat cu mine, dar simt că s-a schimbat ceva. Ceva, ca dup-o boală grea, când parcă simt că-mi este mult mai bine!

 [...] Astăzi am ales să vă vorbesc despre diversitatea prieteniilor. Cu cât prietenii mei sunt mai diverşi, cu atât viaţa mea e mai colorată. Oamenii sunt atât de diferiţi, încât există toate şansele ca vieţile noastre să fie colorate. Ca să vă fac să înţelegeţi mai bine, o să vă povestesc despre câţiva prieteni. Îi cunoaşteţi, poate, din povestirile nostre, că ei nu sunt normali. Am un prieten cu care nu te plictiseşti niciodată. (Pe larg...)

Dana Untescu

Ceea ce mi s-a întâmplat mie în aceste săptamâni a fost neaşteptat, a fost şocant, a fost cu totul şi cu totul altfel decât orice alt program de instruire la care am participat vreodată, şi am participat la destule. E încă greu de digerat, deci din acest punct de vedere da, îmi va mai lua ceva timp. Îmi va mai lua ceva timp să înţeleg  cine sunt, de ce sunt aşa, cum aş vrea să fiu astfel încât să mă simt bine în pielea mea. (Pe larg...)

Mircea Ţiplea

Am să ramân în România. Şi o să-i conving pe toţi să facă la fel. Am să aştept liniştit dimineaţa la semafor până se face verde, iar dacă cel din faţa mea nu se prinde, n-am să-l claxonez. Dacă cel din spatele meu claxonează, am să opresc maşina, am să mă dau jos şi am să-i spun că e un bou. Şi am să fac aşa până o să-i conving pe toţi, până o să-i dezvăţ pe toţi de claxonat. (Pe larg...)

Monica Dvorski

Mi-am zis: „am timp, n-am timp, mă înscriu la Erisma, accept această oportunitate”. Şi nu numai viaţa mi s-a dat peste cap, nu numai biblioteca a căpătat o nouă dinamică, pentru că, aşa cum spunea cineva puţin mai înainte, am început să recitesc lucruri pe care le consideram un dat indiscutabil, mi-am dat seama de altceva: mi-am dat seama că, dacă ar fi să compar propria viaţă cu o bibliotecă, voi constata că acea carte care este cel mai adânc ascunsă în acel prim sector considerat cunoscut, de nediscutat, sunt eu. (Pe larg...)

Gabi Stanciu

Eu cred că acolo unde legea nu interzice, limita este impusă de cultură. Şi cultură este ceea ce am făcut noi aici, în ultimele 16 săptămâni. Am învăţat să fim mai culţi, am învăţat să ne folosim de valorile pe care le credeam pierdute pentru fiecare dintre noi, şi m-am gândit în ultimele zile cum am putea să structurăm ce am făcut aici.

Şi altă cale decât aceea pe care o ştiu, şi anume: având în minte o misiune, nişte valori, eu nu am reuşit să găsesc. (Pe larg...)

Oana Ciornei

Voi vorbi despre ce înseamnă Erisma. Aici este locul unde înveţi să te bucuri, unde înveţi să fii viu şi unde înveţi să te joci. Aici înveţi ceea ce înseamnă forţa cuvintelor. Aici îţi înveţi trupul sa-ţi urmeze cuvintele. Aici e locul unde îţi deschizi uşa către tine, către suflet şi către ceilalţi cu care, timp de 16 săptămâni, ai copilărit.

Aici e locul unde înveţi că e obligatoriu să nu laşi ideile grozave să treacă neobservate, că e important să le spui, e important cum le spui. Aici este locul unde ştii cu siguranţă că nu cantitatea e ceea ce contează, ci calitatea argumentelor. (Pe larg...)