Bună ziua! Eu sunt Răzvan Stoenescu. Sunt la discursul final.

Când am auzit că la discursul final nu avem o temă impusă, am fost foarte bucuros. Pentru că nu e uşor să vorbeşti despre o temă impusă, aşa… Putem vorbi despre ORICE !

Am auzit că de pe scena asta s-a vorbit despre: Anticorpi, despre Ţara Minunilor, despre Cum Te Redescoperi şi Animale de Corporaţie. Toate mi-au plăcut. Deci putem vorbi despre orice.

Şi la ce se pricepe românaşul mai bine, decât să vorbească despre ORICE ! Cum să nu vorbim noi despre Orice? De ce facem asta? Pentru că ne pricepem… Nouă ne curge-n vine chestia asta…Nouă ne curge ORICE, sânge mai puţin. De-aia se şi gripează instalaţia.

Cineva spunea : „Daţi-mi un punct de sprijin şi-am să răstorn pământul”. Şi noi la fel: „Daţi-ne o temă clară, specifică, şi noi putem vorbi despre ORICE “! Mare criză de sânge în spitalele din România. Eu m-am dus s-ajut şi mi-au spus: Mulţumim, nu vrem orice…

Dar sunt atâţia care-ar putea s-ajute, că România nu e un popor de…Şi alt clasic în viaţă spunea: România – populaţie mare, oameni puţini. Asta e temă de discurs. Totuşi am zis că vă vorbesc despre ORICE.

Păi mulţi de-aici din sală am fost educaţi puţin în spiritul ăsta. Ni se trage din nevoia de cultură generală din şcoală. N-a fost vina noastră.

Hai să încercăm ceva. Eu sunt inginer... am absolvit Facultatea de Instalaţii pentru Construcţii.

Cine de aici din sală este inginer, va rog sa ridicaţi o mânuţă ! Avem ceva… Cine de aici a terminat Politehnica? Mulţi… Institutul de Construcţii ? Cine a terminat ASE-ul ? Haideţi, fetelor !...mulţumesc Cosmin, mulţumesc, Florin. Institutul de Teatru? Medicina? Doamne-ajută! Filologie..Ceva Limbi? Străine, da…Dreptul? Ce mai avem? Istorie, Geografie, Industrie Textilă, Alimentară ? Deci avem ceva posibilităţi.

Vreţi să facem un mic experiment?

Domnul înalt de-acolo. Mă scuzaţi. Dumneavoastră. Aţi terminat Facultatea de Textile ? Din experienţa dumneavoastră, îmi puteţi spune, vă rog, care este cea mai importantă concurenţă a firmei HP în domeniul echipamentelor de scanare, printare şi copiere la formate mari?

Nu ştiu.

Deci nu se pricepe…

Dumneavoastră aţi ridicat mâna că aţi absolvit Politehnica, Facultatea de Mecanică. Sunteţi inginer în specialitatea Şuruburi. Din experienţa dumneavoastră, puteţi să-mi spuneţi prin prisma Resurselor Umane, ce ştiţi despre loialitatea angajaţilor? Foarte pe scurt. Ceva cu dublu sens…?

E o stradă cu dublu sens, şi pentru angajaţi, şi pentru angajatori.

Vedeţi? Dânsul se pricepe…Mulţumesc!

Dar şi eu mă pricep. Adică nu pot eu să vă vorbesc despre descoperire principiului xerografierii? Pot! Pot să vă vorbesc despre sisteme de ventilare în încăperi şi hale industriale. Pot să vă vorbesc despre sistemele, ciclurile şi etapele vânzării. Vă dau pe spate cu cunoştinţele mele de grădinărit. Mai ales la trandafiri.

Păi cum să nu vorbesc eu despre pensii, despre parcările din Bucureşti şi despre cum să abordeze Piţurcă meciurile cu Olanda şi Bulgaria ? Mă pricep, sigur că mă pricep…

Aş putea vorbi despre orice. Însă am ajuns la discursul final şi nu pot să vă las aşa, cu ORICE. Trebuie totuşi să vă las cu ceva.

Şi dacă vă întreb cu ce am rămas eu de la cursul ăsta, n-o să ghiciţi. De la cursul ăsta rămân cu faptul că ştiu să mă îmbrac, pentru că nu ştiam înainte.

Dar înainte să mă îmbrac mă uit mult mai mult în oglindă. După ce m-am spălat, bărbierit şi aranjat un pic freza, mă uit să văd ce mai îmi trebuie: firul, plexul, bărbia … în principiu, creionul e bine să fie pe-aproape, şi de-abia după aia mă-mbrac. În pantaloni, aici, în buzunare, îmi pun un pic de branding personal; şi-n dreapta un pic de scriere creativă.

Şi ca să nu fiu desculţ, mă încalţ cu arta dialogului: în dreptul ne punem adaptarea la public – ăsta strânge. În stângul dezbaterea.

Buzunarele hăinuţei ni le burduşim cu persuasiune, frate! Băgăm reciprocitate, deficit , autoritate, consecvenţă, consens şi simpatie. Acuma mai avem de făcut o chestie. O să mă-ntrebaţi de cravată. Vă spun eu că asta-i de fiţe, n-are nici o legătură cu nimic, dar se poartă.

Camaşa e foarte importantă. Cămaşa e foarte importantă pentru că are buzunarul ăsta mic, şi aici întotdeauna mi-am lăsat loc pentru EMOŢIE. Nici nu ştiţi câtă emoţie încape în buzunarul ăsta mic. E foarte important.

Cum naiba să uiţi de EMOŢIE? … Că toate celelalte nu fac doi bani fără ea.

Şi vă sfătuiesc, pe toţi cei de-aici, să nu umblaţi cu buzunarul ăsta gol. Ştiu că vă pricepeţi şi la aia, şi la aia, dar nu umblaţi cu el gol.

Mie mi-a fost ruşine să vă spun de la început, dar acum că ne-am împrietenit, toţi sunteţi daţi dracului!

Promit de acum înainte, să mă îmbrac cu toatea astea pe mine. N-o să-mi fie uşor, dar merită!

O să treacă vremea …şi nu ştiu cu câţi de-aici m-oi mai întâlni…dar dac-o fi vreodată să vă aduceţi aminte de Razvan Stoenescu, eu ştiu ce o să spuneţi:

- Răzvan ? Mă, nu era unu mare, solid-gras, aşa? De spunea că se pricepe la ORICE ? Ce mai ştiţi de ăla, cu ce se ocupă ?

-Bă, nu mai ştiu, da’ se-mbrăca bine!