Dragii mei, bună dimineaţa şi vă mulţumesc că m-aţi lăsat să fiu prima. De fapt, o vreme am crezut că e alinierea astrală sau dorinţa bunului Dumnezeu sau a lui Gabi, nu-mi dau seama, că m-aţi lăsat pe mine să fiu prima. Într-un fel, e mai bine. Şi pentru mine, dar cred că şi pentru voi, pentru că n-am pregătit nimic special şi voi veţi avea şansa să fiţi cu mult mai buni decât mine. Este, într-adevăr, momentul meu de glorie. Sunt aici, sus, foarte sus, foarte sus şi foarte înaltă, mai înaltă decât mi-aş fi închipuit vreodată, să spun ceva pentru voi şi să spun ceva pentru mine. După ce-am prestat discursul parţial, m-am tot gândit cu spaimă la acest discurs, la acest moment, pentru că din acel moment mi-au circulat în minte fel de fel de scenarii, care mai de care mai creative, care mai de care mai curajoase. Fireşte, scenariile au venit şi au plecat, însa ce a rămas este ce vă voi spune eu astăzi. Vă uitaţi la mine şi ştiu că aşteptaţi ceva. Aşteptaţi ceva, şi sunt nişte aşteptări foarte mari. Sper să mă ridic la nivelul lor. Încurajaţi-mă, vă rog. N-am găsit nici un subiect pentru discursul acesta final, foarte multă vreme m-am gândit să fac ceva ieşit din comun. Ceva ieşit din comun care să vă arate o Monica altfel decât v-aţi imaginat vreodată. M-am gândit să-i dau satisfacţie lui Adi şi să joc un personaj decadent, foarte decadent, atât de decadent, încât nici o petrecere tematică să nu poată întrece curajul meu. N-am făcut acest lucru pentru că n-ar fi din convingerea mea, pentru că până la urmă, Cosmin, convingerea mea e că sunt o doamnă, deci nu puteam să fac ceva dintr-o convingere care nu există. Ce vreau să vă spun şi ce-am simţit că vreau să vă spun în dimineaţa aceasta se referă la ce s-a petrecut aici, la Erudio, ca experienţă. O experienţă care a luat titlul Ce este Erudio? Şi ce-a făcut el ca să mă transforme dintr-un om normal, aparent, în ceea ce sunt acum. Pentru că este o transformare, şi foarte multă lume cu care intru în relaţie simte că în mine s-a petrecut ceva. Ce este Erudio? Erudio cred că este o fabrică de relee, care suntem noi. Suntem dintr-odată deschişi, suntem dintr-odată atenţi să captăm reacţii, să captăm emoţii, şi să dăruim, să dăruim cu generozitate. Erudio este un generator de autenticitate şi spontaneitate. Am să vă spun de ce cred lucrul acesta: pentru că, de foarte curând, mi se întâmplă lucruri altfel decât mi se întâmplau, iar reacţia oamenilor îmi susţine părerea că eu sunt altfel. Am avut întâlniri la care ar fi trebuit să mă port business, ar fi trebuit să mă port corect şi la care, datorită atenţiei mele faţă de ceea ce avea de oferit interlocutorul meu, s-au transformat într-un chip inedit. Zilele trecute am avut o întâlnire foarte ciudată: m-a întâlnit cu un domn cu care trebuie să organizez un eveniment despre inteligenţă competitivă, şi care la un moment dat, în urma discuţiilor, după ce am discutat toate detaliile, domnul acesta a vrut să facă o poză cu mine. Ei, cum vi se pare ca un partener de business să vrea dintr-odată să facă o poză într-o discuţie de business? Şi mi-am amintit că nu poţi şti niciodată cât de penibil poţi să fii: poţi să fii foarte penibil sau să nu fi penibil deloc. Şi-am ales aşa: am ales ca din fructiera de pe masa directorală să iau două cireşe şi să fac o poză cu cireşele la urechi. Omul a fost extraordinar de surprins şi a apreciat lucrul acesta. Mă gândesc că înainte de aceste trei luni de zile n-aş fi făcut niciodată un astfel de gest. Vă spuneam că Erudio este o fabrică de spontaneitate. Spontaneitate înseamnă să generezi emoţii, să fii tu însuţi, să primeşti emoţii şi să fii atent la ceilalţi. Un alt lucru care mi s-a întâmplat de curând: acum trei săptămâni am avut un moment festiv, Cariere a sărbătorit numărul 100 şi am fost în situaţia, foarte rară pentru mine, de a ţine un speech. Era un moment festiv şi trebuia să-l abordez ca atare. Mi l-am pregătit, dar fireşte că n-am fost capabilă să-l susţin, pentru că oamenii erau relaxaţi, oamenii nu voiau speech-uri pompoase, oamenii aşteptau altceva. Atunci le-am dăruit altceva: le-am dăruit fiecăruia un gând sincer, aşa cum am exersat noi, la cursuri. M-am uitat în ochii fiecăruia şi am spus ce reprezintă fiecare dintre ei pentru mine. Lucrul senzaţional nu a fost momentul ăsta al meu de sinceritate, ci ceea ce s-a produs după acest moment al meu, în care fiecare dintre colegii mei a simţit nevoia să trimită înapoi emoţie, să trimită înapoi gesturi, şi astfel să fim împreună un tot, aşa cum şi-ar dori fiecare echipă să fie.

Ce mai este Erudio? Mai este, aşa cum multă lume vorbeşte, o sectă sau un program intensiv de terapie în grup. Când am aflat prima oară despre Erudio mi s-a spus: Domne, este un loc unde oamenii încep să plângă. Ei bine, eu sunt dovada vie a faptului că aşa se întâmplă, şi Erudio ar trebui să-mi fie recunoscător şi mie, şi lui Beatrice, şi Şeilei, că noi am dus stindardul şi am dus mai departe legenda. Ce mai este Erudio? Erudio este o oglindă, dar nu este un exerciţiu al Oanei, este o oglindă pentru că...ştiţi ce e ciudat? Oamenii văd în noi ceea ce noi credem cu tărie că nu suntem. Şi viceversa. Văd ceea ce noi credem că suntem. Este o oglindă pentru că eu, în fiecare dintre voi, m-am văzut pe mine, în diverse culori, în diverse forme. M-am văzut pe mine în Răzvan Sto. pentru că mi-am regăsit umorul neexploatat, în tine, Răzvan cel mic, mi-am regăsit tinereţea ascunsă, în tine, Alexandra, mi-am regăsit sensibilitatea şi idealul pentru frumos şi pentru culoare. În tine, Cătălin, mi-am găsit puterea şi bunul camarad şi tot ceea ce cred eu că înseamnă un bun camarad şi m-am găsit, de fapt, în fiecare dintre voi.

Acuma, ce-a reuşit să facă Erudio pentru mine? Nimic din ceea ce mi-am propus la început, pentru că am intrat în acest program cu nişte aşteptări nerealiste. Pentru că aşteptările mele despre acest program au fost să-mi livreze un reţetar de tehnici teatrale de pe urma cărora eu să joc un rol cu mare priză la public. Astea au fost aşteptările mele, iar Erudio nu mi-a dat lucrul acesta, mi-a dat ceva mult mai preţios: mi-a dat convingerea că singurul mod în care pot fi empatică cu voi toţi este dacă îmi joc propriul meu rol. Şi asta încep să fac, nu spun c-am devenit un specialist sau c-am devenit un superstar, dar credeţi-mă, fac asta în fiecare zi, îmi joc propriul meu rol. Ce-a mai reuşit Erudio? A reuşit să mă convingă că nu este indiferent felul în care mă prezint, în care rostesc cuvintele, în care scriu aceste cuvinte, nu este indiferent cum abordez o dezbatere cu argumente pro şi contra, cu mici minciunele, dacă este cazul...Am învăţat foarte multe, foarte, foarte multe.

Probabil că de când am urcat pe scena aceasta v-aţi întrebat ce-i cu florile. Ei bine, recunosc, unul dintre motive este că mi-am dat seama că n-am ce face cu mâinile şi era cel mai comod mod de a le ţine împreunate, deci a fost o stratagemă, recunosc. Sau poate câţiva dintre voi credeţi că sunt pentru cineva anume de aici, din sală. Nu. Ele au altă menire, şi oricare dintre cei din sală, mă refer la profesori, şi-au primit florile: Oana şi-a primit florile în glastra cea albă, Ioana şi-a primit florile scrise prin cuvinte, şi toţi ceilalţi profesori cu siguranţă şi-au primit florile lor. Vă spuneam că florile acestea au o menire specială. Nu s-a precizat la început că va trebui să venim pe scena aceasta, pe acest culoar. Ei bine, de la această înălţime culoarul acesta este înfiorător, pentru că aici, sus, există nişte aşteptări din partea voastră şi a tuturor celorlalţi foarte mari. De aceea, cred că acest culoar ar putea să fie numit puntea suspinelor. Şi atunci am să fac un lucru pentru voi, de exemplu am să-mi dau drumul de aici şi uite ce-am să fac. Florile astea nu sunt nici pentru voi, florile astea sunt pentru paşii voştri, pentru că le-am cumpărat cu mult drag, gândindu-mă la voi, gândindu-mă cum o să parcurgeţi acest drum, până acolo, sus, şi gândindu-mă că sunt de la mine, şi că sunt din tot sufletul, veţi şti că vă preţuiesc, că vă admir, că vă susţin, că-mi sunteţi dragi. Şi-acolo sus, când veţi ajunge, veţi fi mai inspiraţi ca mine, veţi fi geniali, veţi fi frumoşi, veţi fi curajoşi, veţi fi viteji, veţi fi voi înşivă. Iar eu vă ţin pumnii mult de tot.