Bună ziua! Mă numesc Florin Dragomir. Sunt cercetător principal la Institutul de Aplicare a Înţelepciunii Orientale în spaţiul European, cu sediul la Viena. Tema pe care v-o propun pentru astăzi este o veche zicală orientală care spune: Nu eşti un om împlinit până nu construieşti o casă. Şi în minutele care urmează îmi propun să demonstrez două lucruri: primul – că această zicală veche este valabilă şi astăzi, şi al doilea – că această zicală nu este valabilă numai în spaţiul oriental, ci şi în România. Mai mult decât atât, o să vă pun la dispoziţie o metodă foarte simplă şi foarte accesibilă, care urmată pas cu pas, o să vă ajute să vă împliniţi spiritual. Dar până atunci, ca să mă asigur că metoda pe care v-o propun este relevantă pentru oamenii de aici, aş vrea să facem un mic sondaj, cu două întrebări: prima – câţi dintre voi locuiesc la casă? Şi a doua, şi ultima: câţi dintre voi locuiesc la bloc? Mi se spune în cască de la sistemul nostru de numărare a voturilor că avem 87.3 % din participanţii din această sală care locuiesc la bloc. Şi atunci să vedem, ca s-o facem relevant, cum se aplică zicala asta la noi aici, concret. Nu eşti un om împlinit până când nu construieşti o casă. La noi cum ar suna asta? Nu eşti un om împlinit până nu renovezi un apartament. Ca atare, o să explorăm împreună cum într-un mod foarte simplu şi foarte accesibil renovarea unui apartament ne duce la împlinirea spirituală. Cele două lucruri par foarte diferite. În mod normal, într-o căutare spirituală, cel care se înhamă la drumul ăsta, se înhamă la nişte eforturi. De obicei, în spaţiul oriental încearcă să intre discipol la un guru, aşteaptă ani de zile până când acesta să-l accepte, nu se ştie dacă în viaţa asta o să se întâmple sau nu, or, metoda pe care v-o propun este foarte simplă, pentru că fiecare dintre noi a avut, sau o să aibă, cu siguranţă, un moment declanşator al acestui proces. Concret: când o ţeavă se sparge, sau când ne inundă vecinul, sau poate pur şi simplu planificăm să facem un copil. Astea sunt prilejuri foarte bune să începem o renovare de apartament, şi imediat o să vedem cum o putem aplica ca un proces de dezvoltare spirituală.

Primul pas după ce am identificat nevoia este să ne alegem echipa de muncitori. E foarte simplu, pentru că sunt sigur că vecinii, prietenii, colegii, familia, sigur, că-i întrebaţi sau nu, ei au nişte recomandări. Au lucrat cu nea Vasilică, cu Nea Costică, sunt băieţi buni, fac treabă bună pe bani puţini. Deci aici e o chestiune rezolvată. Să fiţi foarte atenţi, pentru că echipa asta de muncitori este foarte importantă. Ei vor fi cu voi pe tot drumul ăsta, până la eliberarea finală. Deci mare atenţie cum îi alegeţi. Însă, din studiile institutului nostru, după ce i-aţi ales, am ajuns la concluzia că, echipa optimă este de vreo 4-5 muncitori. Aşa vă asiguraţi că măcar unul munceşte, când ceilalţi stau la ţigară sau se odihnesc puţin. După ce-i alegeţi, e foarte important să găsiţi un limbaj comun cu ei. Şi tot institutul nostru a cercetat şi a observant că e un limbaj foarte specific. Şi e bine să-l ştiţi, ca să ştiţi despre ce e vorba. De exemplu: marţi la 2 înseamnă vineri la 7. Imediat înseamnă peste vreo 3 ore. Iar mai vorbim înseamnă mai sunaţi-mă dumneavoastră. Când îi sunaţi şi nu răspund să nu vă supăraţi. Este cea mai bună dovadă că aveţi o echipă foarte bună: muncitorii voştri sunt foarte ocupaţi, deja lucrează în altă parte. Acuma, că întârziaţi câteva zile…ce înseamnă asta, faţă de un drum spiritual foarte, foarte important? Şi, ca să ne asigurăm că suntem totuţi pe drumul cel bun, o să vă spun ce spune teoria de data asta. Din acelaşi loc de unde a venit şi zicala, din Orient. Filosofia Puran Purushotam din Tibetul Oriental, spune că sunt patru etape până la desăvârşirea spirituală. Prima stare care trebuie să se atingă este starea fără cuvinte. A doua este starea fără gânduri. A treia este starea fără dorinţe. Iar a patra, şi ultima, este Nirvana. După ce aveţi un click declaşator, aveţi echipa, ştiţi să comunicaţi cu ei, trebuie să vedeţi un deviz. Şi vă asigur că, dacă aplicaţi o regulă foarte, foarte simplă, din realitate, luaţi devizul, îl analizaţi, înmulţiţi cu 2 costul, înmulţiţi cu 2 durata, sigur intraţi în ceea ce se numeşte Nirvak – în sanskrită, starea fără cuvinte, fără sunete. După ce aţi aprobat devizul, trebuie să căutaţi materialele. Aici ce vă sugerez este să nu vă cramponaţi în elemente materiale, în condiţionări materiale. Abandonaţi-vă şefului de echipă. El ştie mult mai bine decât voi ceea ce vă trebuie. Lucrurile se petrec foarte simplu: el vă cere, voi mergeţi la magazin şi-i aduceţi. Şi ceea ce vă sugerez, ca procesul să meargă foarte bine, este să nu aveţi prejudecăţi. De exemplu, într-un apartament de 60 m2 intră foarte uşor cam 800 de kg de ipsos, 1.9 tone de nisip, 27 de saci de ciment şi 200 de kg de cuie şi şuruburi. Fiecare meserie are secretele ei. Altfel, cum am putea avea nişte soluţii…de exemplu, WC-ul pus prea aproape de perete îţi dă nişte opţiuni foarte inedite de a te aşeza prin lateral, sau chiuveta pusă puţin spre nivelul pieptului îţi dă ocazia să te speli pe mâini şi pe faţă în acelaşi timp. Dar, când aţi ajuns în punctual acesta, nu vă mai preocupaţi, sunteţi pe drumul cel bun, intraţi în starea fără gânduri – se numeşte Nirvichara Samadhi în sanskrită. Însă cea mai grea etapă este etapa a treia. Aici este momentul adevărului. Nu trebuie să intraţi condiţionaţi. Trebuie să abandonaţi toate planurile pe care le-aţi făcut. Nu trebuie să trăiţi nici în trecut, nici în viitor. Trebuie să trăiţi prezentul. Ce e aşa de important, de exemplu, ca hota să fie exact deasupra aragazului? Ce, aici unde e, mai la stânga, nu absoarbe foarte bine? Peretele are nişte denivelări, dar aici nu vine mobila? Oricum o astupă. Sau parchetul de fag pe care l-aţi comandat a venit din stejar. Se potriveşte foarte bine cu mobila de fag pe care o aveţi în dormitor. Televizorul se vede foarte bine aşa, pe lateral puţin, se vede foarte clar, iar lustra luminează foarte frumos, chiar dacă nu e în central tavanului. Aici este etapa în care trebuie să vă eliberaţi de fiecare dorinţă, una câte una, şi ajungeţi în ceea ce se numeşte Nirvikalpa Samadhi – în sanskrită starea fără dorinţe. Singura dorinţă care trebuie să vă rămână este de a vă elibera, de a scăpa, de a ajunge în Nirvana. Când ajungeţi în Nirvana veţi şti cu siguranţă. De exemplu, staţi liniştiţi la televizor, pe canapea, porniţi, se arde siguranţa. Sunteţi O.K., sunteţi detaşat. Ăla micu face floricele pe peretele de la sufragerie pe care l-aţi rezugrăvit a treia oară alaltăieri. Sunteţi foarte îngăduitori, nici o problemă. Uşa de la bucătărie nu se-nchide bine din cauza unui şurub care trebuie strâns, însă amănuntele astea nu vă mai deranjează. Aţi ajuns să fiţi toleranţi, să nu vă mai preocupă lucrurile superficiale. Felicitări, sunteţi un om împlinit!