În spiritul ideii puterea gândurilor, magia minţii a avut loc vineri, 15 decembrie, la Institutul Cultural Român, ceremonia de absolvire a celei de-a doua promoţii Erisma.

Au fost trei luni de muncă susţinută în care, dincolo de cunoştinţele acumulate sau reactualizate, participanţii Erisma au învăţat lucruri care nu sunt cuprinse în programa niciunui curs: faptul că o poveste, fie ea spusă sau scrisă, e o fărâmă de magie, pentru că înseamnă să creezi ceva din nimic; sau faptul că entuziasmul şi bucuria cu care te opreşti asupra fiecărei clipe reprezintă ingredientele magice pentru succes.

Trei luni de zâmbete, de bucurie a cunoaşterii – de sine şi de celălalt, de prietenii legate, de aer proaspăt, de altfel...

Deşi cursul s-a încheiat, lucrurile bune sunt de-abia la început.

Ne vom întâlni în continuare, le vom descoperi şi le vom crea împreună.

Roxana Stanciu

De-acum înainte am să vă povestesc eu. Acum trei luni, când a început toată povestea asta, v-am spus că mă cheamă Roxana Stanciu. Asta era înainte de a intra în Ţara Minunilor. Acolo am întâlnit o mulţime de personaje miraculoase: am intrat întâi într-o grădină cu flori vorbitoare. Pentru mine era un început familiar, pentru că ştiam că florile, în condiţii speciale, vorbesc. (Pe larg...)

Marius Perşinaru

O iert pe Roxana, pentru că a făcut foarte frumos aici, pe scenă, pe Cosmin n-o să-l iert, dar asta e altă discuţie. Vă daţi seama că mi-e greu să vin aici, pe scenă, în faţa voastră, după prestaţia Roxanei, mai ales că n-am reuşit să învăţ ceea ce am scris pe hârtiile astea, cu toate astea, sunt mândru de ce am reuşit să fac şi sper că o să vă arăt şi cealaltă parte a rezultzatelor acestui program, la care am participat trei luni. (Pe larg...)

Mona Cosma

[...] În fiecare săptămână, la final, aveam senzaţia asta, de aşteptare bulucită, aşteptam să văd ce mi se mai întâmplă în fiecare sfârşit de săptămână. Şi am învăţat despre cuvinte şăgalnice, am învăţat despre cum e să fim noi înşine, şi că suntem perfecţi, aşa, imperfecţi cum suntem noi, am învăţat cum să ne stăpânim emoţiile, şi ghemul ăsta în stomac, pe care eu chiar îl am în momentul de faţă, dar mi se pare bun, e bine să ai un ghem în stomac, pentru că în felul ăsta poţi să arăţi cine eşti, până la urmă, am învăţat despre cum e să te joci cu jurnaliştii, sau cum se joacă jurnaliştii cu noi, şi ce aşteaptă de la noi, şi multe, multe lucruri de genul ăsta, în fiecare sfârşit de săptămână, timp de trei luni încoace. A fost foarte bun, a fost ca bucăţile alea de pâine neagră şi înmiresmată pe care eu le primeam în fiecare dimineaţă. Astăzi se termină. (Pe larg...)

Valentin Păuna

Eu m-am simţit bine la Erisma, chiar foarte bine, însă nu de la bun început. Am venit din curiozitate, mai degrabă sceptic, oarecum necăjit că voi lipsi şi mai mult de-acasă, că mă voi lipsi de meciurile de fotbal de sâmbăta dimineaţă cu băieţii, deloc convins că voi primi ceva sau că va trebui să dau ceva. Deşi nu aveam teme, lucru pe care l-am apreciat enorm, aveam în permanenţă senzaţia că nu am timp pentru un alt program. La urma urmei, oricum nu aveam să schimb nimic din ceea ce sunt, căci oamenii nu se schimbă, nu-i aşa? (Pe larg...)

Alex Suciu

Pentru cei care nu mă cunosc, sunt un om fericit! De ce? Pentru că veţi putea spune mâine: am cunoscut un bărbat fericit. O să vă vorbesc astăzi, colegilor şi persoanelor noi, despre două lucruri: primul – de ce-mi place să trăiesc în România, şi al doilea – ce nu mi-a plăcut la Erisma. (Pe larg...)

Codruţ Nicolau

Mie mi-era dor să mă urc pe scenă şi să mai povestesc câte ceva. Azi nu va fi despre de ce merită viaţa să fie trăită, sau despre bucuria de a lua totul ca pe un joc; sau poate şi despre asta, dar pe un ton un pic mai grav. Azi, aş vrea să îi cunoaşteţi pe oamenii de plastic din viaţa mea. (Pe larg...)

Cătălina Barbu

Dragii mei Erismatici şi dragi invitaţi, pentru cei care nu mă cunosc, numele meu e Cătălina Barbu, şi astăzi am să vă vorbesc despre anticorpi. Definiţia din Dicţionarul Explicativ al limbii române a acestui cuvânt este următoarea: substanţă care se formează în organism spre a neutraliza o infecţie. Şi vă rog să reţineţi acest cuvânt: anticorp. (Pe larg...)

Cristina Opran

[...] O să vorbesc şi eu despre experienţa Erisma şi despre ce-a făcut Erisma cu mine, pentru că un pic din experienţa mea, sunt sigură că s-a întâmplat şi la voi. Şi ca să fac asta am să mă folosesc de-o întâmplare care mi-a venit în minte în timpul feed-back-ului pe care l-am primit de la Cosmin, Oana şi Marian după discursul parţial. Era în 2004, în week-end, şi eu eram la Istanbul, la Hyatt Hotel, trimisă de compania la care lucrez, pentru că ne adunase corporaţia, pe toţi managerii din cadrul diviziei de Servicii să ne spună că vor schimba strategia când vor lansa servicii noi, şi ce-o să facem noi de-acum încolo cu toţii, cum o să ne unim într-un mare hei-rup, şi-o să schimbăm lumea, şi-o să vindem mai mult clienţilor. Şi fuseseră cinci zile de discursuri, de strategii, de dimineaţa, până seara. (Pe larg...)

Ioana Nicolau

Nu ştiu ce s-a întâmplat cu mine, dar simt că s-a schimbat ceva. Ceva, ca dup-o boală grea, când parcă simt că-mi este mult mai bine!

 [...] Astăzi am ales să vă vorbesc despre diversitatea prieteniilor. Cu cât prietenii mei sunt mai diverşi, cu atât viaţa mea e mai colorată. Oamenii sunt atât de diferiţi, încât există toate şansele ca vieţile noastre să fie colorate. Ca să vă fac să înţelegeţi mai bine, o să vă povestesc despre câţiva prieteni. Îi cunoaşteţi, poate, din povestirile nostre, că ei nu sunt normali. Am un prieten cu care nu te plictiseşti niciodată. (Pe larg...)