Bună ziua!

Pentru cei care nu mă cunosc, sunt un om fericit! De ce? Pentru că veţi putea spune mâine: am cunoscut un bărbat fericit. O să vă vorbesc astăzi, colegilor şi persoanelor noi, despre două lucruri: primul – de ce-mi place să trăiesc în România, şi al doilea – ce nu mi-a plăcut la Erisma.

Am învăţat la Erisma că e bine să existe un pic de conflict ca să stârneşti interesul şi sper că la sfârşit o să vă convingeţi că n-aţi făcut-o artificial.

De ce-mi place să trăiesc în România? Îmi place să trăiesc în România pentru că sunteţi aici. Sunt sigur că fiecare dintre voi, şi şi eu, am avut posibilitatea să plecăm şi să ne stabilim în altă ţară. Îmi place să trăiesc în România pentru că deja în România poţi să-ţi cumperi orice model de maşină vrei. Îmi place să trăiesc în România, că nu mai e nevoie să zici: te duci în străinătate, adu-mi gumă de mestecat. Îmi place să trăiesc în România că devenim europeni şi nu mai avem nevoie de vize ca să călătorim. Există ceva ce mă preocupă şi mă frământă foarte mult: migraţia. Toată omenirea a devenit ca un fel de popor migrator, nu mai poţi spune: românii se duc în Spania, spaniolii merg în Brazilia, brazilienii merg în Paraguay, indienii merg în America... Toată lumea se micşă de colo-colo, în speranţa găsirii de sine. Sau pentru un trai mai bun. Ieri am văzut la televizor, şi de-asta am ales acest subiect, povestea unui român care repara maşini. Era un foarte bun mecanic auto care ştia să repare BMW-uri, Mercedes-uri, şi a decis că el va fi respectat şi plătit mai bine dacă merge să lucreze în Roma. Şi ca s-ajungă la Roma a mers prima dată la Bruxelles, şi-a luat un bilet de tren doar până în Milano, până acolo avea bani, şi din Milano până în Roma a mers pe jos. Şi după câţiva ani de muncă, cu pasiune şi cu trudă, a reuşit să fie respectat pentru ceea ce făcea. Cred şi sunt fericit că sunt respectat pentru ceea ce fac azi, în România. De-asta îmi place să trăiesc în România. Îmi place să-i ţin pe copiii mei aici, să fie aproape de bunici, să se bucure în week-end-uri, nu o dată pe an – poate de Crăciun, şi Dumnezeu mi-a dat şansa să vizitez mai mult de 50 de ţări. Şi peste tot e la fel: aglomeraţie, gumă de mestecat, maşini, dar sunt sigur că dacă stăteam în America nu ajungeam în topul celor 100 de manageri din ţara respectivă şi nu ajungeam să vă cunosc.

Al doilea subiect: ce nu mi-a plăcut la Erisma. Nu mi-a plăcut că n-am reuşit să fac pe nici unul dintre voi să se lase de fumat. Dar... de ce-mi place să trăiesc în România? Că va fi aici obligatoriu să nu se mai fumeze în spaţii publice.