Mi-am zis: „am timp, n-am timp, mă înscriu la Erisma, accept această oportunitate”. Şi nu numai viaţa mi s-a dat peste cap, nu numai biblioteca a căpătat o nouă dinamică, pentru că, aşa cum spunea cineva puţin mai înainte, am început să recitesc lucruri pe care le consideram un dat indiscutabil, mi-am dat seama de altceva: mi-am dat seama că, dacă ar fi să compar propria viaţă cu o bibliotecă, voi constata că acea carte care este cel mai adânc ascunsă în acel prim sector considerat cunoscut, de nediscutat, sunt eu. Asta era cartea pe care de ani de zile m-am ferit să o citesc, spunându-mi că nu am timp, dar pe care  în ultima vreme am avut curajul s-o iau de pe raft, să o citesc, să o adnotez – e singura carte pe care mi-am permis să fac asta, şi cred că undeva, în capul meu, a încolţit şi ideea de a o rescrie.

Ei, uite, s-au spus multe lucruri aici despre ce-am învăţat la Erisma, despre cum ne-a transformat Erisma. Am considerat că ăsta este cel mai important lucru care mi s-a întâmplat mie, şi pentru asta vouă, tuturor: profesori, maeştri, elevi şi colegi, vă mulţumesc!