...despre trăirile actorilor

Marcel Foca:

De ce vrei să faci asta, Marcel? Ca să mă simt bine şi ca să ma bucur!

Apoi s-a dezlănţuit o avalanşă de indicaţii care m-au strivit, m-au făcut mic şi m-au făcut să îmi simt limite noi de care habar nu aveam. Gândurile au fost negre. Chiar negre-negre, la pereche cu abandonul. Însă la un moment dat am primit o indicaţie diferită: Respectă-ţi personajul! În acel moment mi s-au trezit gândurile de început şi mi s-au limpezit dorinţele. M-a poziţionat bine şi mi-a dat direcţie. A urmat ceva din categoria evenimentelor care te marchează pentru totdeauna: am aflat că există primenirea emoţională. Acum mă simt bine şi ma bucur!

Iuliana Stan:

Să joci teatru e la fel de firesc ca a fi pur şi simplu. Doar că eşti altcineva şi trebuie să te obişnuieşti şi să înveţi un firesc nou. E însă de natura revelaţiei când îţi dai seama că poţi fi oricine vrei să fii. Dar e magic să poţi fi TU totdeauna şi până la capăt.

Dan Damian:

Titlu: Din categoria “Dacă dragostea e mare, nu mai contează că-s de acelaşi sex”

Cuprins: Probleme conjugale, personajul Paris (fiul lui Priam – şi al Hecubei), descrierea autorului: “Un păstor frumos ca un Adonis, zvelt, cu bucle aurii …” Personajul meu, Paris, a ieşit exact ca mine: mai în etate, cu chelie (dar şi cu burtă), în rest … frumos a fost să mă joc cu copiii din E4, să descopăr în fiecare lucruri minunate, pe care altfel, aşa cum se spune, nici într-o mie de ani n-aş fi putut să le aflu!

Încheiere: Am fost (un roman) fericit.

P.S. La cererea publicului, ne vom mai juca. Ţineţi aproape!